N-am mai scris de o saptamana. Din ajunul Craciunului. Am avut niste zile foarte proaste atunci, in preajma Craciunului dar slava Domnului, mi-am mai revenit.
Astept cu nerabdare sa treaca anul asta care pentru mine a fost oribil. Si pe plan profesional si pe plan personal. Nimic din ceea ce mi-am dorit nu s-a indeplinit. Ba a fost chiar mai rau decat ma asteptam.
In fiecare noapte de an nou imi promit ca urmatoarea nu ma va mai apuca in casa asta. As... vise...
Pentru anul care vine, nici nu stiu ce imi mai doresc. Cred ca doar sanatate pentru Stefan, pentru noi si pentru ai nostri.
Sper din suflet ca surorii mele sa ii mearga bine acolo unde pleaca impreuna cu sotul ei si sper sa nu mor de dorul ei.
Cam atat...
Va doresc tuturor un an plin de impliniri, de satisfactii personale si profesionale, un an in care sa fiti sanatosi si voiosi, un an in care tot ce v-ati propus sa se indeplineasca. La multi ani!!!
vineri, 31 decembrie 2010
vineri, 24 decembrie 2010
Craciun Fericit!
E ora 11:15 PM. Am adormit copilul, am intins rufele, mi-am facut dus, am pus cadourile sub brad. Toata lumea doarme. Stau singura in sufragerie si ma uit la bradut. M-am gandit ca un pahar cu vin m-ar face sa ma simt mai bine. M-am inselat.
De ce ma simt atat de singura? De ce in ultima vreme nu imi gasesc locul deloc? De ce simt ca nimic din ce fac nu e asa cum ar trebui sa fie?
E ajunul Craciunului. Nu simt nici macar un strop de bucurie. Ba din contra...imi doresc sa plang. Poate daca voi plange mult mult de tot o sa fie mai bine.
In ultima vreme ma surprind dorindu-mi sa pot da timpul inapoi. Ah, daca as putea!
Mi-e dor de mama. Mi-e dor de Ralu. Mi-e dor sa simt ca sunt iubita. Mi-e dor sa ma stranga cineva in brate si sa simt ca nimic rau nu mi s-ar putea intampla.
Craciun Fericit!
De ce ma simt atat de singura? De ce in ultima vreme nu imi gasesc locul deloc? De ce simt ca nimic din ce fac nu e asa cum ar trebui sa fie?
E ajunul Craciunului. Nu simt nici macar un strop de bucurie. Ba din contra...imi doresc sa plang. Poate daca voi plange mult mult de tot o sa fie mai bine.
In ultima vreme ma surprind dorindu-mi sa pot da timpul inapoi. Ah, daca as putea!
Mi-e dor de mama. Mi-e dor de Ralu. Mi-e dor sa simt ca sunt iubita. Mi-e dor sa ma stranga cineva in brate si sa simt ca nimic rau nu mi s-ar putea intampla.
Craciun Fericit!
duminică, 12 decembrie 2010
Banc
Un tanar preot trebuia sa tina prima lui slujba, drept pentru care era extrem de emotionat, chiar simtea panica. Atunci, superiorul lui, Episcopul, vazandu-l atat de stresat l-a sfatuit ca inainte sa se urce in amvon pentru predica, sa puna un paharel de vodca in paharul cu apa, ca sa se relaxeze si sa aiba curaj.
Preotului i-a mers nemaipomenit in prima lui slujba, dar cind a ajuns acasa a gasit pe masa o mica scrisoare din partea Episcopului in care zicea:
Draga Parinte, Fiule.
Ma bucur foarte mult ca ti-a mers atat de bine in prima ta slujba si ca ai tinut cont de sfatul pe care ti l-am dat, dar trebuie sa-ti fac anumite observatii:
1. Din acel pahar cu apa trebuie sa iei mici sorbituri nu sa-l dai pe gat dintr-o data.
2. In acel pahar cu apa nu se pune nici gheata, nici felii de lamaie. In plus, eu ti-am spus sa pui putina vodca in paharul cu apa, nu invers...
3. Nu se foloseste Biblia ca suport pentru pahar.
4. Nu poti sa te stergi la gura cu sutana.
5. Poruncile lui Dumnezeu sunt 10 nu 12.
6. Iar apostolii sunt 12 nu 10.
7. Cand vorbesti despre cruce nu poti sa spui ca e acel T mare de deasupra altarului.
8. Cand vorbesti despre Isus si apostoli, nu poti spune ca e "Fiul si banda lui".
9. David l-a invins pe Goliat cu o prastie si o piatra, nu poti sa spui ca "i-a zburat curul cu dinamita"...
10. Cand vorbesti despre Iuda, nu poti sa-l numesti fiu de curva.
11. Tatal, Fiul si Sfantul Duh nu sint Batranul, Juniorul si Stafia...
12. Nu e frumos sa-l numesti pe Papa "Nasul".
13. Faraonul i-a trimis pe evrei in pribegie, nu in p...a ma-sii.
14. Eva i-a dat lui Adam un mar, nu i-a cedat...
16. Magdalena a fost o pacatoasa nu o curva.
17. Initiativa de a invita publicul sa aplaude a fost buna, dar a fost exagerat sa-i inviti sa danseze macarena, sa faca trenuletul si sa o inviti pe Sora Daniela sa faca striptease
18. Apa sfanta se foloseste pentru a binecuvanta, nu pentru a-ti racori ceafa
19. "Casuta" aia este confesionalul, nu toaleta
20. Pasticul se distribuie crestinilor fara nutella.
21. Cel de pe cruce era IIsus Cristos si nu Che Guevarra
22. Pacatosii, cand mor, se duc in infern, nu in aia ma-sii.
23. Vezi sa ai mereu chilotii pe tine si, cind e cald, evita sa-ti faci aer cu sutana
24. Iti amintesc ca slujba trebuie sa dureze circa 1 ora si nu doua reprize de 45 de minute fiecare, iar cel care era asezat langa tine si pe care l-ai numit "travestit cu fusta rosie" ... eram eu.... In rest a fost bine.
Preotului i-a mers nemaipomenit in prima lui slujba, dar cind a ajuns acasa a gasit pe masa o mica scrisoare din partea Episcopului in care zicea:
Draga Parinte, Fiule.
Ma bucur foarte mult ca ti-a mers atat de bine in prima ta slujba si ca ai tinut cont de sfatul pe care ti l-am dat, dar trebuie sa-ti fac anumite observatii:
1. Din acel pahar cu apa trebuie sa iei mici sorbituri nu sa-l dai pe gat dintr-o data.
2. In acel pahar cu apa nu se pune nici gheata, nici felii de lamaie. In plus, eu ti-am spus sa pui putina vodca in paharul cu apa, nu invers...
3. Nu se foloseste Biblia ca suport pentru pahar.
4. Nu poti sa te stergi la gura cu sutana.
5. Poruncile lui Dumnezeu sunt 10 nu 12.
6. Iar apostolii sunt 12 nu 10.
7. Cand vorbesti despre cruce nu poti sa spui ca e acel T mare de deasupra altarului.
8. Cand vorbesti despre Isus si apostoli, nu poti spune ca e "Fiul si banda lui".
9. David l-a invins pe Goliat cu o prastie si o piatra, nu poti sa spui ca "i-a zburat curul cu dinamita"...
10. Cand vorbesti despre Iuda, nu poti sa-l numesti fiu de curva.
11. Tatal, Fiul si Sfantul Duh nu sint Batranul, Juniorul si Stafia...
12. Nu e frumos sa-l numesti pe Papa "Nasul".
13. Faraonul i-a trimis pe evrei in pribegie, nu in p...a ma-sii.
14. Eva i-a dat lui Adam un mar, nu i-a cedat...
16. Magdalena a fost o pacatoasa nu o curva.
17. Initiativa de a invita publicul sa aplaude a fost buna, dar a fost exagerat sa-i inviti sa danseze macarena, sa faca trenuletul si sa o inviti pe Sora Daniela sa faca striptease
18. Apa sfanta se foloseste pentru a binecuvanta, nu pentru a-ti racori ceafa
19. "Casuta" aia este confesionalul, nu toaleta
20. Pasticul se distribuie crestinilor fara nutella.
21. Cel de pe cruce era IIsus Cristos si nu Che Guevarra
22. Pacatosii, cand mor, se duc in infern, nu in aia ma-sii.
23. Vezi sa ai mereu chilotii pe tine si, cind e cald, evita sa-ti faci aer cu sutana
24. Iti amintesc ca slujba trebuie sa dureze circa 1 ora si nu doua reprize de 45 de minute fiecare, iar cel care era asezat langa tine si pe care l-ai numit "travestit cu fusta rosie" ... eram eu.... In rest a fost bine.
luni, 6 decembrie 2010
André Rieu
Sper sa traiesc si sa apuc sa merg la un concert al lui. Si sper din suflet sa ma astepte si el ... Adica sa traiasca muult si sa ne incante inca multi ani de acum inainte
joi, 2 decembrie 2010
Sarbatorile de atunci...
Imi amintesc cu placere de sarbatorile copilariei mele. Provin dintr-o familie modesta. Nu am avut nici jucarii cu nemiluita, nici nu am mancat cine stie ce bunataturi. Ani la rand nu am avut brad de Craciun. Impodobeam ficusul mamei. N-am suferit din cauza asta. In casa noastra era cald (nu de la calorifere care erau mai tot timpul bocna), era iubire!
Mi-aduc aminte, cred ca aveam vreo 4 ani, ca jucaria mea preferata era un abecedar. Stateam ore in sir si ma uitam pe el. Parintii lucrau in schimburi. Tata pleca dimineata la schimbul 1 si venea mama de la schimbul 3. Dormea cateva ore, iar eu stateam cuminte langa ea, in pat, si ma uitam pe abecedar.
Mama m-a invatat sa citesc. Mi-a povestit ca totul a fost o joaca si am invatat sa citesc incredibil de repede. N-am ajuns un geniu dar am descoperit placerea de a citi. In anul acela, Mos Nicolae ne-a adus carti: Mihai Eminescu, Ion Creanga cu fermecatoarele sale "Amintiri din copilarie", George Toparceanu, Minulescu.
Pe Mos Craciun nu il vedeam. Ne lasa intotdeauna cadourile la usa. Cu cata emotie cautam in pungi! Ne aducea de obicei cam ce ne trebuia: hainute, caiete, culori, carti de colorat, carti de citit. Poate cateva portocale si o ciocolata sau bomboane din acelea tari care se agatau in brad. Pe vremea aceea nu prea gaseai nimic.
Dupa revolutie, parintii primeau de la serviciu dulciuri pentru copii. Stiam cam care e treaba cu Mos Craciun. Dar tot ne bucuram pentru ele.
Peste ani, cand am avut primul job (eram in anul 3 de facultate), m-am gandit sa fiu eu Mos Nicolae. Am cumparat dulciuri si fructe, am intrat tiptil in casa, am aranjat frumos cizmele tuturor (mama, tata, sora-mea si bunica) si le-am pus acolo micile daruri.
Cand le-au gasit, au plans. De bucurie, de mandrie, de fericire, de iubire...
Stateam intr-o zi si ma gandeam cum percepe baietelul meu perioada aceasta a anului. Stiu ca e prea mic si ca depinde foarte mult de mine sa ii creez lumea de basm a Craciunului si atmosfera de sarbatoare. Dar stiu sigur ca el nu se mai bucura asa cum ma bucuram eu cand primeam o jucarie. Are tot ce isi doreste. Nu pretuieste nimic. Bunica ii cumpara in fiecare zi o jucarie noua. Care sfarseste, inevitabil, aruncata si uitata intr-un colt. Am incercat sa ii explic bunicii ca nu e bine cum procedeaza. Degeaba...asta e bucuria ei!
Poate pentru ca eram copii si nu aveam griji sau poate pentru ca in casa noastra a fost intotdeauna armonie si iubire ... nu stiu care e motivul dar Sarbatorile de atunci aveau alt aer. Mai cald, mai dulce...
Mi-aduc aminte, cred ca aveam vreo 4 ani, ca jucaria mea preferata era un abecedar. Stateam ore in sir si ma uitam pe el. Parintii lucrau in schimburi. Tata pleca dimineata la schimbul 1 si venea mama de la schimbul 3. Dormea cateva ore, iar eu stateam cuminte langa ea, in pat, si ma uitam pe abecedar.
Mama m-a invatat sa citesc. Mi-a povestit ca totul a fost o joaca si am invatat sa citesc incredibil de repede. N-am ajuns un geniu dar am descoperit placerea de a citi. In anul acela, Mos Nicolae ne-a adus carti: Mihai Eminescu, Ion Creanga cu fermecatoarele sale "Amintiri din copilarie", George Toparceanu, Minulescu.
Pe Mos Craciun nu il vedeam. Ne lasa intotdeauna cadourile la usa. Cu cata emotie cautam in pungi! Ne aducea de obicei cam ce ne trebuia: hainute, caiete, culori, carti de colorat, carti de citit. Poate cateva portocale si o ciocolata sau bomboane din acelea tari care se agatau in brad. Pe vremea aceea nu prea gaseai nimic.
Dupa revolutie, parintii primeau de la serviciu dulciuri pentru copii. Stiam cam care e treaba cu Mos Craciun. Dar tot ne bucuram pentru ele.
Peste ani, cand am avut primul job (eram in anul 3 de facultate), m-am gandit sa fiu eu Mos Nicolae. Am cumparat dulciuri si fructe, am intrat tiptil in casa, am aranjat frumos cizmele tuturor (mama, tata, sora-mea si bunica) si le-am pus acolo micile daruri.
Cand le-au gasit, au plans. De bucurie, de mandrie, de fericire, de iubire...
Stateam intr-o zi si ma gandeam cum percepe baietelul meu perioada aceasta a anului. Stiu ca e prea mic si ca depinde foarte mult de mine sa ii creez lumea de basm a Craciunului si atmosfera de sarbatoare. Dar stiu sigur ca el nu se mai bucura asa cum ma bucuram eu cand primeam o jucarie. Are tot ce isi doreste. Nu pretuieste nimic. Bunica ii cumpara in fiecare zi o jucarie noua. Care sfarseste, inevitabil, aruncata si uitata intr-un colt. Am incercat sa ii explic bunicii ca nu e bine cum procedeaza. Degeaba...asta e bucuria ei!
Poate pentru ca eram copii si nu aveam griji sau poate pentru ca in casa noastra a fost intotdeauna armonie si iubire ... nu stiu care e motivul dar Sarbatorile de atunci aveau alt aer. Mai cald, mai dulce...
joi, 11 noiembrie 2010
Otita
Scapam de una, dam de alta.
Am terminat tratamentul pentru bronsita duminica trecuta. Si cum copilul tot tusea destul de rau, am mers din nou la medic. L-a ascultat cu atentie la plamani si a spus ca de la muci mai tuseste, nu e nevoie de antibiotic dar sa reluam administrarea siropurilor de tuse:Eurespal si Aerius.
Venim acasa, toate bune si frumoase, ia siropurile cu chiu cu vai, si ne culcam. Si nu apuc bine sa adorm ca se trezeste in niste urlete ca nu stiam ce sa fac mai intai.
Vedeam clar ca il doare ceva dar nu vroia sa imi spuna ce. Il puneam pe perna si il leganam pe picioare, se linistea, il lua somnul si apoi, cum se intorcea pe o parte sau alta incepea sa urle. Mai ducea si mana la urechiuse din cand in cand ceea ce m-a facut sa ma gandesc ca il dor urechile. A facut si putina febra.
Asa a tinut-o toata noaptea, parca dupa nurofen s-a mai linistit.
De dimineata l-am mai intrebat o data daca il doare ceva. Mi-a spus "acuma nu".
Apoi, m-a intrebat "de ce a dulut ceva a ulechea mea?".
Ne-am infiintat la prima ora la spitalul de pediatrie, la cabinetul ORL. Dupa consult, diagnosticul a fost: otita.
Ne-a prescris Augumentin 6 ml la 12 ore, Otocalm 3 picaturi in fiecare ureche de 3 ori pe zi si Nurofen la 8 ore, cateva zile.
Sper din suflet sa fie tratamentul corespunzator si mai ales sa nu il mai doara asa de tare.
Am terminat tratamentul pentru bronsita duminica trecuta. Si cum copilul tot tusea destul de rau, am mers din nou la medic. L-a ascultat cu atentie la plamani si a spus ca de la muci mai tuseste, nu e nevoie de antibiotic dar sa reluam administrarea siropurilor de tuse:Eurespal si Aerius.
Venim acasa, toate bune si frumoase, ia siropurile cu chiu cu vai, si ne culcam. Si nu apuc bine sa adorm ca se trezeste in niste urlete ca nu stiam ce sa fac mai intai.
Vedeam clar ca il doare ceva dar nu vroia sa imi spuna ce. Il puneam pe perna si il leganam pe picioare, se linistea, il lua somnul si apoi, cum se intorcea pe o parte sau alta incepea sa urle. Mai ducea si mana la urechiuse din cand in cand ceea ce m-a facut sa ma gandesc ca il dor urechile. A facut si putina febra.
Asa a tinut-o toata noaptea, parca dupa nurofen s-a mai linistit.
De dimineata l-am mai intrebat o data daca il doare ceva. Mi-a spus "acuma nu".
Apoi, m-a intrebat "de ce a dulut ceva a ulechea mea?".
Ne-am infiintat la prima ora la spitalul de pediatrie, la cabinetul ORL. Dupa consult, diagnosticul a fost: otita.
Ne-a prescris Augumentin 6 ml la 12 ore, Otocalm 3 picaturi in fiecare ureche de 3 ori pe zi si Nurofen la 8 ore, cateva zile.
Sper din suflet sa fie tratamentul corespunzator si mai ales sa nu il mai doara asa de tare.
marți, 9 noiembrie 2010
Angajati femei
CIA cauta sa angajeze un agent-asasin. La sfarsit, ramân 3 finalisti: 2
barbati si o femeie.
Testul final: primul barbat este dus lânga o usa , i se da un pistol si i se
spune ca dincolo de aceasta usa , pe un scaun, se afla sotia lui.
- Ucide-o!
- Glumiti!? Nu-mi pot ucide nevasta!
- Atunci nu este o slujba pentru tine!
Al doilea barbat primeste aceleasi instructiuni, intra în camera si dupa 5
min de liniste, iese afara plangand:
- Am încercat, dar mi-e imposibil...
- Vine rândul femeii. I se spune ca trebuie sa-si ucida barbatul. Ia pistolul,
intra în camera si se aud mai multe împuscaturi, apoi strigate, troznete,
lovituri în pereti. Dupa 10 min, se face liniste, iese femeia obosita si
transpirata:
- Pistolul avea gloante oarbe, a trebuit sa-l omor cu scaunul!
MORALA: Angajati femei! Fac treaba mai serios decat barbatii!
barbati si o femeie.
Testul final: primul barbat este dus lânga o usa , i se da un pistol si i se
spune ca dincolo de aceasta usa , pe un scaun, se afla sotia lui.
- Ucide-o!
- Glumiti!? Nu-mi pot ucide nevasta!
- Atunci nu este o slujba pentru tine!
Al doilea barbat primeste aceleasi instructiuni, intra în camera si dupa 5
min de liniste, iese afara plangand:
- Am încercat, dar mi-e imposibil...
- Vine rândul femeii. I se spune ca trebuie sa-si ucida barbatul. Ia pistolul,
intra în camera si se aud mai multe împuscaturi, apoi strigate, troznete,
lovituri în pereti. Dupa 10 min, se face liniste, iese femeia obosita si
transpirata:
- Pistolul avea gloante oarbe, a trebuit sa-l omor cu scaunul!
MORALA: Angajati femei! Fac treaba mai serios decat barbatii!
Leapsa de la Amira
Trebuie neaparat sa onorez invitatia Amirei de a raspunde la aceasta leapsa. O sa fiu cam sincera so... e posibil sa nu va placa despre mine. Imi asum. :)
1.Esti intr-o situatie unde drepturile individului nu exista. Trebuie sa alegi intre Umilinta si Bataie. Tu ce alegi si de ce?
Situatia asta unde drepturile individului nu exista ... exista. Se intampla in Romania zilelor mele. Avand in vedere ca ma simt umilita in fiecare luna cand primesc fluturasul de salariu si nu ma bat cu nimeni din cauza asta (nici macar cu sotul :D ) bag de seama ca accept umilinta.
Daca ne referim strict la o situatie de genul: ori ma scuipa unu-n ochi ori ma iau la bataie cu el...cred ca as prefera bataia (chit ca mi-as lua-o rau de tot).
2. 3+4 = 5 este posibil?
Da. S-a aplicat reducerea cu 25%.
Adica 3+4=7
25% din 7 reprezinta 1.75
7 - 1.75 = 5.25 (se rotunjeste in minus ca e sub 0.5)
PS: cred ca v-ati dat deja seama ca sunt o bugetara fericita
3.Daca cineva maine iti pune pe masa 1 milion de euro si iti spune sa omori pe cel mai bun prieten/a, ai face-o?
Pai nu prea as omori pe nimeni nici pentru 1 euro. Dar stau linistita ca sunt sigura ca nu se mai arunca nimeni pe criza asta sa-mi ofere mie sau oricui altcuiva 1 milion de euro.
4.Esti la un pas sa iti realizezi cel mai mare vis al tau. Pentru a reusi trebuie sa faci un compromis pe care in mod normal nu l-ai face. De retinut e ca de nu faci acel compromis s-a zis cu visul tau pentru todeauna. Ce faci?
Cel mai mare vis al meu este sa am casa mea. Care poate sa fie si un apartament cu 2 camere. Daca ar trebui sa fac un compromis pentru a-mi indeplini visul as face-o fara sa ma gandesc prea mult. Sunt constienta ca s-ar putea sa regret apoi. Dar mi-as asuma toate riscurile.
5.Ai inselat, furat vreodata?
Nu mi-am inselat sotul. Nu am inselat (in sensul de pacalit pentru a-i face rau) nicio alta persoana. Nu am furat niciodata.
Posibil sa fi inselat asteptarile unor persoane apropiate. Dar ... am fost mintita, inselata, furata...
Sunt adepta zicalei "ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!"
6.Ce parere ai despre zicala: ¨Creeaza-i unui om DORINTA si se va fute pe ele de principii, vise, etc” ?
Nu stiam zicala asta. Pe bune, exista?
Dorinta la ce se refera? La dorinta fizica sau asa in general? Nu prea stiu ce sa raspund. Dar cred ca se generalizeaza cam prea mult.
7. Spui intotdeauna adevarul?
Am zis ca voi fi sincera si trebuie sa recunosc ca am mintit-o pe mama in 2 privinte. Prima data ca nu fumez, desi mai pipam asa cu colegii in liceu. A doua ca nu mi-am inceput viata sexuala pana la maritis. M-a crezut orbeste in ambele cazuri.
Si acum sa va explic de ce nu mint de obicei: pentru ca uit ce am mintit. :D
Deci...cum sa va spun...e un defect, nu o calitate, faptul ca nu mint.
8. Ti s-a facut vreodata o observatie negativa in pat? Daca da care a fost aceasta.
Poate fi si obserevatie pozitiva? Cum e aia? "Draga esti mult prea sexy / buna pentru mine!!!"
Nu am primit observatii cum ca nu as face ceva cum trebuie. Asta nu inseamna ca am facut intotdeauna NUMAI ce trebuie. Doar ca am un sot intelegator in privinta asta :)
9. Esti in situatia de a decide intr-o situatie fara iesire. Trebuie sa ordoni moartea a unui milion de oameni pentru a salva alti 5 miliarde. Daca nu-i sacrifici pe cei 1 milion , atunci vor muri toti. Care e decizia ta?
Woww ce naspa!! Nu stiu daca as putea lua o decizie. M-as perpeli mult inainte dar cred ca as ordona sa se faca o statistica mai intai: cati pedofili si criminali sunt in puscarii, cati oameni sunt bolnavi in faza terminala, cati sunt in coma profunda, la care adaug cu drag clasa politica din Romanaia.... cred ca strang 1 milion... ce ziceti?
10. Ce aplicatie/formula matematica ne poate da raspunsul =123456789 ?
3 x A + 123456780 = 123456789, unde A=3
3 x 3 + 123456780 = 123456789
:D v-a placut, da? Avand in vedere ca matematica de clasa a 3-a e deja mult prea grea pentru mine, zic ca m-am descurcat la intrebarea asta. Si recunosc ca mi s-a parut cea mai comoda dintre toate.
11. Pentru ce suma ti-ai inchiria timp de o saptamana partenera/ul?
Pai sunt zile cand l-as da gratis. Dar in general nu cred ca l-as inchiria niciodata, indiferent de ce mi se ofera in schimb. Uite...ca tot vorbeam de compromisuri la intrebarea nr. 4...se pare ca nu m-am gandit chiar la tot ce inseamna compromis ... Bag de seama ca nu mi s-ar putea implini cel mai mare vis :)
12. Daca nu ai avea ce manca ai da in cap cuiva?
Habar nu am. Cred ca nu. Desi daca mi-ar plange copilul de foame ... Oricum cred in zicala "niciodata sa nu spui niciodata".
13. Cand ai facut ultima oara sex si cu cine?
Ha ha ha ce tare e asta! Daca as fi raspuns ieri la intrebare as fi zis ca nu mai stiu cand dar stiu cu cine.
Azi, raspunsul meu este: stiu cand am facut sex ultima oara, stiu si cu cine da' nu va spun. Sic!!
14. Iti prinzi partenerul in pat cu o alta persoana in timpul actului sexual. Cum reactionezi?
Naspa! Numai daca ma gandesc mi se pune negura pe ochi. Mai adaugam inca 2 la milionul ala pe care trebuie sa il sacrific.
Glumesc... cred ca as plange mult si apoi as divorta. Eventual m-as infige olecutza in parul divei (desi principalul vinovat stiu clar cine e :D)
15. Daca ai fi Dumnezeu pentru o zi care ar primele 7 lucruri pe care le-ai face?
- niciun copil nu va mai fi bolnav
- niciun copil nu va mai suferi abuzuri
- niciun om nu va suferi de foame sau sete
- resursele planetei nu vor seca niciodata
- nu vor exista razboaie, criminali, pedofili etc.
- nu va mai exista rautate in oameni
- m-as indura de Romania si as face-o provincie germana / elvetiana :D
16. Dai bani la cersetori?
A fost o vreme cand dadeam. Acum dau doar mancare si doar la copii si batrani. Pe aia care sunt mai zdraveni decat mine si stau la cersit i-as scuipa intre ochi.
17. Maine e sfarsitul lumii. Ai 24 de ore la dipozitie. Ce ai face in aceste 24 de ore?
L-as tine strans in brate pe Stefan si m-as ruga la Dumnezeu sa nu sufere cand va fi marele sfarsit. As vrea sa ii am aproape pe sot, mama, tata, sora. Si cred ca as plange rau de tot. Eventual cred ca voi muri de plans inainte sa vina sfarsitul lumii.
18. Esti intr-o celula de 2/2 cu inca un partener de 10 ani. In tot acest timp ai fost pus/a la cele mai groaznice chinuri posibile. Intr-o zi ti se ofera posibilitatea de a scapa de toate acestea. Trebuie doar sa-i oferi cele mai goaznice chinuri colegului de celula timp de 2 ani. Ce alegi? Sa te chinuie in continuare sau sa-l chinui tu pe colegul de celula?
Daca m-a chinuit el timp de 10 ani, atunci ii fac acelasi lucru timp de doi ani. Dar sper ca nu trebuie sa mai stau inca doi ani doar ca sa il chinui. Adica ma duc acasa ca omu' si vin in fiecare zi sa-i dau la cap. Ca un job asa...
19. Intr-o zi te suna cineva si iti spune ca stie cel mai groaznic secret al tau. Daca nu-i dai ce si cat vrea, va spune tuturor. Daca s-ar afla, acel secret ar distruge tot ce ai cladit, ai pierde totul. Ce vei face in continuare?
Ba, norocul meu ca n-am secrete din astea periculoase!
20. O parere personala obiectiva despre autorul care ti-a trimis leapsa. minim 50 de caractere
Dintre toate, acesta este cea mai grea intrebare. Pentru ca pe Amira o cunosc doar virtual si nu de foarta multe vreme. Si nu stiu cat de obiectiva pot fi in aceste conditii. Dar din ce am citit pe blogul ei mi-am format urmatoarea parere: este o tipa hotarata, cu principii de viata solide, culta, ingrijita, cu o familie frumoasa. Este o mamica minunata, o femeie plina de viata, cu simtul umorului dezvoltat. Pare genul de om "ce-am in gusa si-n capusa", scrie frumos si ... iubeste Grecia. Asta a fost amanuntul cu care m-a cucerit DEFINITIV!
1.Esti intr-o situatie unde drepturile individului nu exista. Trebuie sa alegi intre Umilinta si Bataie. Tu ce alegi si de ce?
Situatia asta unde drepturile individului nu exista ... exista. Se intampla in Romania zilelor mele. Avand in vedere ca ma simt umilita in fiecare luna cand primesc fluturasul de salariu si nu ma bat cu nimeni din cauza asta (nici macar cu sotul :D ) bag de seama ca accept umilinta.
Daca ne referim strict la o situatie de genul: ori ma scuipa unu-n ochi ori ma iau la bataie cu el...cred ca as prefera bataia (chit ca mi-as lua-o rau de tot).
2. 3+4 = 5 este posibil?
Da. S-a aplicat reducerea cu 25%.
Adica 3+4=7
25% din 7 reprezinta 1.75
7 - 1.75 = 5.25 (se rotunjeste in minus ca e sub 0.5)
PS: cred ca v-ati dat deja seama ca sunt o bugetara fericita
3.Daca cineva maine iti pune pe masa 1 milion de euro si iti spune sa omori pe cel mai bun prieten/a, ai face-o?
Pai nu prea as omori pe nimeni nici pentru 1 euro. Dar stau linistita ca sunt sigura ca nu se mai arunca nimeni pe criza asta sa-mi ofere mie sau oricui altcuiva 1 milion de euro.
4.Esti la un pas sa iti realizezi cel mai mare vis al tau. Pentru a reusi trebuie sa faci un compromis pe care in mod normal nu l-ai face. De retinut e ca de nu faci acel compromis s-a zis cu visul tau pentru todeauna. Ce faci?
Cel mai mare vis al meu este sa am casa mea. Care poate sa fie si un apartament cu 2 camere. Daca ar trebui sa fac un compromis pentru a-mi indeplini visul as face-o fara sa ma gandesc prea mult. Sunt constienta ca s-ar putea sa regret apoi. Dar mi-as asuma toate riscurile.
5.Ai inselat, furat vreodata?
Nu mi-am inselat sotul. Nu am inselat (in sensul de pacalit pentru a-i face rau) nicio alta persoana. Nu am furat niciodata.
Posibil sa fi inselat asteptarile unor persoane apropiate. Dar ... am fost mintita, inselata, furata...
Sunt adepta zicalei "ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!"
6.Ce parere ai despre zicala: ¨Creeaza-i unui om DORINTA si se va fute pe ele de principii, vise, etc” ?
Nu stiam zicala asta. Pe bune, exista?
Dorinta la ce se refera? La dorinta fizica sau asa in general? Nu prea stiu ce sa raspund. Dar cred ca se generalizeaza cam prea mult.
7. Spui intotdeauna adevarul?
Am zis ca voi fi sincera si trebuie sa recunosc ca am mintit-o pe mama in 2 privinte. Prima data ca nu fumez, desi mai pipam asa cu colegii in liceu. A doua ca nu mi-am inceput viata sexuala pana la maritis. M-a crezut orbeste in ambele cazuri.
Si acum sa va explic de ce nu mint de obicei: pentru ca uit ce am mintit. :D
Deci...cum sa va spun...e un defect, nu o calitate, faptul ca nu mint.
8. Ti s-a facut vreodata o observatie negativa in pat? Daca da care a fost aceasta.
Poate fi si obserevatie pozitiva? Cum e aia? "Draga esti mult prea sexy / buna pentru mine!!!"
Nu am primit observatii cum ca nu as face ceva cum trebuie. Asta nu inseamna ca am facut intotdeauna NUMAI ce trebuie. Doar ca am un sot intelegator in privinta asta :)
9. Esti in situatia de a decide intr-o situatie fara iesire. Trebuie sa ordoni moartea a unui milion de oameni pentru a salva alti 5 miliarde. Daca nu-i sacrifici pe cei 1 milion , atunci vor muri toti. Care e decizia ta?
Woww ce naspa!! Nu stiu daca as putea lua o decizie. M-as perpeli mult inainte dar cred ca as ordona sa se faca o statistica mai intai: cati pedofili si criminali sunt in puscarii, cati oameni sunt bolnavi in faza terminala, cati sunt in coma profunda, la care adaug cu drag clasa politica din Romanaia.... cred ca strang 1 milion... ce ziceti?
10. Ce aplicatie/formula matematica ne poate da raspunsul =123456789 ?
3 x A + 123456780 = 123456789, unde A=3
3 x 3 + 123456780 = 123456789
:D v-a placut, da? Avand in vedere ca matematica de clasa a 3-a e deja mult prea grea pentru mine, zic ca m-am descurcat la intrebarea asta. Si recunosc ca mi s-a parut cea mai comoda dintre toate.
11. Pentru ce suma ti-ai inchiria timp de o saptamana partenera/ul?
Pai sunt zile cand l-as da gratis. Dar in general nu cred ca l-as inchiria niciodata, indiferent de ce mi se ofera in schimb. Uite...ca tot vorbeam de compromisuri la intrebarea nr. 4...se pare ca nu m-am gandit chiar la tot ce inseamna compromis ... Bag de seama ca nu mi s-ar putea implini cel mai mare vis :)
12. Daca nu ai avea ce manca ai da in cap cuiva?
Habar nu am. Cred ca nu. Desi daca mi-ar plange copilul de foame ... Oricum cred in zicala "niciodata sa nu spui niciodata".
13. Cand ai facut ultima oara sex si cu cine?
Ha ha ha ce tare e asta! Daca as fi raspuns ieri la intrebare as fi zis ca nu mai stiu cand dar stiu cu cine.
Azi, raspunsul meu este: stiu cand am facut sex ultima oara, stiu si cu cine da' nu va spun. Sic!!
14. Iti prinzi partenerul in pat cu o alta persoana in timpul actului sexual. Cum reactionezi?
Naspa! Numai daca ma gandesc mi se pune negura pe ochi. Mai adaugam inca 2 la milionul ala pe care trebuie sa il sacrific.
Glumesc... cred ca as plange mult si apoi as divorta. Eventual m-as infige olecutza in parul divei (desi principalul vinovat stiu clar cine e :D)
15. Daca ai fi Dumnezeu pentru o zi care ar primele 7 lucruri pe care le-ai face?
- niciun copil nu va mai fi bolnav
- niciun copil nu va mai suferi abuzuri
- niciun om nu va suferi de foame sau sete
- resursele planetei nu vor seca niciodata
- nu vor exista razboaie, criminali, pedofili etc.
- nu va mai exista rautate in oameni
- m-as indura de Romania si as face-o provincie germana / elvetiana :D
16. Dai bani la cersetori?
A fost o vreme cand dadeam. Acum dau doar mancare si doar la copii si batrani. Pe aia care sunt mai zdraveni decat mine si stau la cersit i-as scuipa intre ochi.
17. Maine e sfarsitul lumii. Ai 24 de ore la dipozitie. Ce ai face in aceste 24 de ore?
L-as tine strans in brate pe Stefan si m-as ruga la Dumnezeu sa nu sufere cand va fi marele sfarsit. As vrea sa ii am aproape pe sot, mama, tata, sora. Si cred ca as plange rau de tot. Eventual cred ca voi muri de plans inainte sa vina sfarsitul lumii.
18. Esti intr-o celula de 2/2 cu inca un partener de 10 ani. In tot acest timp ai fost pus/a la cele mai groaznice chinuri posibile. Intr-o zi ti se ofera posibilitatea de a scapa de toate acestea. Trebuie doar sa-i oferi cele mai goaznice chinuri colegului de celula timp de 2 ani. Ce alegi? Sa te chinuie in continuare sau sa-l chinui tu pe colegul de celula?
Daca m-a chinuit el timp de 10 ani, atunci ii fac acelasi lucru timp de doi ani. Dar sper ca nu trebuie sa mai stau inca doi ani doar ca sa il chinui. Adica ma duc acasa ca omu' si vin in fiecare zi sa-i dau la cap. Ca un job asa...
19. Intr-o zi te suna cineva si iti spune ca stie cel mai groaznic secret al tau. Daca nu-i dai ce si cat vrea, va spune tuturor. Daca s-ar afla, acel secret ar distruge tot ce ai cladit, ai pierde totul. Ce vei face in continuare?
Ba, norocul meu ca n-am secrete din astea periculoase!
20. O parere personala obiectiva despre autorul care ti-a trimis leapsa. minim 50 de caractere
Dintre toate, acesta este cea mai grea intrebare. Pentru ca pe Amira o cunosc doar virtual si nu de foarta multe vreme. Si nu stiu cat de obiectiva pot fi in aceste conditii. Dar din ce am citit pe blogul ei mi-am format urmatoarea parere: este o tipa hotarata, cu principii de viata solide, culta, ingrijita, cu o familie frumoasa. Este o mamica minunata, o femeie plina de viata, cu simtul umorului dezvoltat. Pare genul de om "ce-am in gusa si-n capusa", scrie frumos si ... iubeste Grecia. Asta a fost amanuntul cu care m-a cucerit DEFINITIV!
marți, 2 noiembrie 2010
Bronsita
Am fost la medic. Mucii si tusea lui Stefan s-au agravat, noaptea de luni spre marti a fost "alba" pentru mine si cam gri pentru bubutz. Asa ca ieri am facut o programare la un medic de la Spitalul de Pediatrie din Pitesti. Am ales sa mergem la cabinetul particular in ideea de a nu sta pe coridoare impreuna cu copii mult mai grav bolnavi.
Medicul mi-a fost recomandat de un coleg de birou care are fetita cam de-o varsta cu feciorul meu. El si sotia sa au fost foarte multumiti de acest medic, asa ca am zis sa incerc si eu. Oricum pediatra lui nu mai reprezinta o alternativa pentru mine (e o poveste mai veche - m-a dezamagit profund si ca medic si ca om).
Cum spuneam, am facut de dimineata programare si la ora 16 eram la cabinet. Nu am asteptat decat vreo 10 minute, apoi am intrat.
Diagnosticul a fost: bronsita. Ne-a prescris Klacid 4 ml la 12 ore, Eurespal de 3 ori pe zi cate 5 ml si Aerius 2,5 ml seara inainte de culcare ca sa nu mai tuseasca asa de tare in timpul somnului.
Sper sa fie ok cu tratamentul si sa se refaca. Nu va spun cat chin este sa ii dau toate siropurile. Oare numai al meu copil o fi asa? Sau toti refuza sa inghita medicamentele.
In alta ordine de idei, ori sunt eu prea pretentioasa ori medicii nu sunt ce ar trebui sa fie. Nu as vrea sa generalizez dar, cel putin in ceea ce priveste pediatrii, eu nu am gasit un medic care macar sa dea impresia ca ii pasa de persoana din fata lui.
Consultatia a durat intre 5 si 10 minute cu tot cu scrierea retetei. Parca era tot timpul pe fuga. Mi-ar fi placut sa se uite mai cu atentie la copil. As fi vrut sa il intreb mai multe, in ideea sa ramana medicul nostru curant. Dar mi-a cam taiat din avant. Am apucat sa ii spun din prag ca ii dau Septilin pentru imunitate si l-am intrebat el ce imi recomanda. Mi-a spus ca este foarte bun si ca dupa ce terminam tratamentul pentru bronsita sa ne vedem sa stabilim ca pe langa acest Septilin sa ia Broncho Vaxom sau Ribomunil (nu stiu daca am scris corect si nici nu am chef sa intru sa caut pe net).
Asta inseamna ca peste 6 zile trebuie sa mergem sa platim alta consultatie ca sa ne spuna cum sa ii dau acest vaccin. Nu ca ar fi neaparat problema banilor. Cand este vorba despre sanatatea copilului platesti oricat. Dar parerea mea este ca se putea rezolva in cadrul aceleiasi consultatii. Asta ma omoara: ca majoritatea medicilor au uitat sa fie OAMENI.
Una peste alta, sper sa se insanatoseasca repede buburuza si sa nu racim prea des iarna asta.
Medicul mi-a fost recomandat de un coleg de birou care are fetita cam de-o varsta cu feciorul meu. El si sotia sa au fost foarte multumiti de acest medic, asa ca am zis sa incerc si eu. Oricum pediatra lui nu mai reprezinta o alternativa pentru mine (e o poveste mai veche - m-a dezamagit profund si ca medic si ca om).
Cum spuneam, am facut de dimineata programare si la ora 16 eram la cabinet. Nu am asteptat decat vreo 10 minute, apoi am intrat.
Diagnosticul a fost: bronsita. Ne-a prescris Klacid 4 ml la 12 ore, Eurespal de 3 ori pe zi cate 5 ml si Aerius 2,5 ml seara inainte de culcare ca sa nu mai tuseasca asa de tare in timpul somnului.
Sper sa fie ok cu tratamentul si sa se refaca. Nu va spun cat chin este sa ii dau toate siropurile. Oare numai al meu copil o fi asa? Sau toti refuza sa inghita medicamentele.
In alta ordine de idei, ori sunt eu prea pretentioasa ori medicii nu sunt ce ar trebui sa fie. Nu as vrea sa generalizez dar, cel putin in ceea ce priveste pediatrii, eu nu am gasit un medic care macar sa dea impresia ca ii pasa de persoana din fata lui.
Consultatia a durat intre 5 si 10 minute cu tot cu scrierea retetei. Parca era tot timpul pe fuga. Mi-ar fi placut sa se uite mai cu atentie la copil. As fi vrut sa il intreb mai multe, in ideea sa ramana medicul nostru curant. Dar mi-a cam taiat din avant. Am apucat sa ii spun din prag ca ii dau Septilin pentru imunitate si l-am intrebat el ce imi recomanda. Mi-a spus ca este foarte bun si ca dupa ce terminam tratamentul pentru bronsita sa ne vedem sa stabilim ca pe langa acest Septilin sa ia Broncho Vaxom sau Ribomunil (nu stiu daca am scris corect si nici nu am chef sa intru sa caut pe net).
Asta inseamna ca peste 6 zile trebuie sa mergem sa platim alta consultatie ca sa ne spuna cum sa ii dau acest vaccin. Nu ca ar fi neaparat problema banilor. Cand este vorba despre sanatatea copilului platesti oricat. Dar parerea mea este ca se putea rezolva in cadrul aceleiasi consultatii. Asta ma omoara: ca majoritatea medicilor au uitat sa fie OAMENI.
Una peste alta, sper sa se insanatoseasca repede buburuza si sa nu racim prea des iarna asta.
www.spirit.ro
Am gasit asta la Warsongu . Mi-a placut... M-a impresionat... Aveam totusi senzatia ca se vorbeste despre un om care a murit.
Nici eu nu impartasesc speranta mesajului. Pentru mine cuvintele "speranta" si "Romania" nu mai pot sta in aceeasi fraza. As fi vrut sa cred ca exista o speranta pentru tara asta in care traiesc si, mai trist, va trai copilul meu.
Nici eu nu impartasesc speranta mesajului. Pentru mine cuvintele "speranta" si "Romania" nu mai pot sta in aceeasi fraza. As fi vrut sa cred ca exista o speranta pentru tara asta in care traiesc si, mai trist, va trai copilul meu.
luni, 1 noiembrie 2010
Suntem muciosi
Hmm dupa cum ziceam si in titlu ... ne-au invadat mucii. Tone de muci. Si aferenta tuse.
Mi se rupe sufletul cand il vad cu nasucul rosu de la atata sters si cum tipa numai cand vede aspiratorul, stiind ca va urma sa ii scoatem cu batista bebelusului.
Zice "nu cu apititolu, vleau cu fefetetelu!!" (nu cu aspiratorul, vreau cu servetelul). Ma buseste si rasul cand il aud. Evident ca nu sta sa ii pun nimic in nas. Orice incercare de a-i pulveriza apa de mare sau de a-i pune picaturi se izbeste de tipete, urlete si lacrimi de crocodili.
In disperarea care il cuprinde are atata forta ca abia reuseste sa il tina sotul.
Aseara m-am luat cu treaba si copilul meu dulce si destept a sustras spray-ul cu apa de mare si l-a pulverizat pe tot in aer, dupa care l-a aruncat la gunoi. Mi-a spus sec ca e gol si il duce la cos. Asa a gasit el de cuviinta sa scape de stres :D
Azinoapte a tusit aproape continuu. Culmea este ca el nu s-a trezit decat o data sa imi ceara lapte. Nu a plans, nu s-a ridicat din pat dar a tusit din toti plamanasii lui.
Asa ma apuca groaza ca nu am medic pediatru la care sa ma duc cu incredere! De ieri ia Coryzalya si azi i-am dat si sirop de tuse. Daca vad ca nu se amelioreaza musai trebuie sa merg la un medic. La care...inca nu stiu!
Mi se rupe sufletul cand il vad cu nasucul rosu de la atata sters si cum tipa numai cand vede aspiratorul, stiind ca va urma sa ii scoatem cu batista bebelusului.
Zice "nu cu apititolu, vleau cu fefetetelu!!" (nu cu aspiratorul, vreau cu servetelul). Ma buseste si rasul cand il aud. Evident ca nu sta sa ii pun nimic in nas. Orice incercare de a-i pulveriza apa de mare sau de a-i pune picaturi se izbeste de tipete, urlete si lacrimi de crocodili.
In disperarea care il cuprinde are atata forta ca abia reuseste sa il tina sotul.
Aseara m-am luat cu treaba si copilul meu dulce si destept a sustras spray-ul cu apa de mare si l-a pulverizat pe tot in aer, dupa care l-a aruncat la gunoi. Mi-a spus sec ca e gol si il duce la cos. Asa a gasit el de cuviinta sa scape de stres :D
Azinoapte a tusit aproape continuu. Culmea este ca el nu s-a trezit decat o data sa imi ceara lapte. Nu a plans, nu s-a ridicat din pat dar a tusit din toti plamanasii lui.
Asa ma apuca groaza ca nu am medic pediatru la care sa ma duc cu incredere! De ieri ia Coryzalya si azi i-am dat si sirop de tuse. Daca vad ca nu se amelioreaza musai trebuie sa merg la un medic. La care...inca nu stiu!
vineri, 29 octombrie 2010
Despre somn
Imi place sa dorm! De cand ma stiu am fost o "dormicioasa".
Mi-aduc aminte, copil fiind, ca dormeam pana la 10 dimineata. Cand a trebuit sa merg la gradinita si la scoala, cel mai greu mi se parea sa ma trezesc dimineata.
Fericire maxima cand invatam dupa-amiaza. Si preferam sa imi fac mare parte din teme seara, cand veneam de la scoala, ca sa ma pot trezi tarziu a doua zi. Din pacate, nu am invatat decat vreo 2-3 ani dupa-amiaza.
A venit liceul si aveam dimineti cand plangeam efectiv dimineata si ii spuneam mamei ca eu nu ma duc la scoala ca imi vine rau de somn.
Daca mergeam la discoteca (pe vremea mea nu se numea club) si stateam pana la 12 sau 1 noaptea, a doua zi dormeam pana la 12 cel putin.
Ce-i cu postul asta despre somn? Pai sa va explic: de 2 ani si jumatate nu am mai dormit 8 ore legate. Va imaginati ce inseamna asta pentru mine? NEFERICIRE!!
Probabil ca sa ma pedepseasca pentru leneveala mea de-o viata, Dumnezeu mi-a daruit un copil frumos, destept, dulce, sanatos dar ...foarte agitat. Ziua este intr-o continua miscare. El nu stie sa mearga. Doar sa fuga. Iar noaptea...ohhh Doamne! Noaptea se fataie, se trezeste, cere lapte, cere suzeta, i se nazare ca vrea sa se joace...
Il iubesc nebuneste, as face orice pentru el si sunt extrem de recunoscatoare ca este sanatos. Dar Doamne ce n-as da sa fie putin mai linistit noaptea.
Visez (cu ochii deschisi, desigur, pentru ca noaptea nu dorm atat cat sa apuc sa si visez) sa vina vremea in care o sa ma odihnesc noaptea. Daca ma intreaba cineva ce imi doresc, raspunsul este invariabil: sa dorm.
Am ajuns intr-un stadiu de oboseala care ma afecteaza din toate punctele de vedere: fizic (sunt varza, imi cade parul, am cearcane si o stare generala de lesin continuu), profesional (la seviciu nu mai sunt atenta, nu mai pot stoca si procesa informatiile asa cum tebuie), intim (daca prind 30 de minute libere, prefer sa dorm decat sa le petrec cu sotul meu - ceea ce ne afecteaza ingrozitor relatia de cuplu).
Deocamdata nu stiu cum o sa procedez dar sunt constienta ca trebuie sa fac ceva sa rezolv situatia.
Urati-mi succes!
Mi-aduc aminte, copil fiind, ca dormeam pana la 10 dimineata. Cand a trebuit sa merg la gradinita si la scoala, cel mai greu mi se parea sa ma trezesc dimineata.
Fericire maxima cand invatam dupa-amiaza. Si preferam sa imi fac mare parte din teme seara, cand veneam de la scoala, ca sa ma pot trezi tarziu a doua zi. Din pacate, nu am invatat decat vreo 2-3 ani dupa-amiaza.
A venit liceul si aveam dimineti cand plangeam efectiv dimineata si ii spuneam mamei ca eu nu ma duc la scoala ca imi vine rau de somn.
Daca mergeam la discoteca (pe vremea mea nu se numea club) si stateam pana la 12 sau 1 noaptea, a doua zi dormeam pana la 12 cel putin.
Ce-i cu postul asta despre somn? Pai sa va explic: de 2 ani si jumatate nu am mai dormit 8 ore legate. Va imaginati ce inseamna asta pentru mine? NEFERICIRE!!
Probabil ca sa ma pedepseasca pentru leneveala mea de-o viata, Dumnezeu mi-a daruit un copil frumos, destept, dulce, sanatos dar ...foarte agitat. Ziua este intr-o continua miscare. El nu stie sa mearga. Doar sa fuga. Iar noaptea...ohhh Doamne! Noaptea se fataie, se trezeste, cere lapte, cere suzeta, i se nazare ca vrea sa se joace...
Il iubesc nebuneste, as face orice pentru el si sunt extrem de recunoscatoare ca este sanatos. Dar Doamne ce n-as da sa fie putin mai linistit noaptea.
Visez (cu ochii deschisi, desigur, pentru ca noaptea nu dorm atat cat sa apuc sa si visez) sa vina vremea in care o sa ma odihnesc noaptea. Daca ma intreaba cineva ce imi doresc, raspunsul este invariabil: sa dorm.
Am ajuns intr-un stadiu de oboseala care ma afecteaza din toate punctele de vedere: fizic (sunt varza, imi cade parul, am cearcane si o stare generala de lesin continuu), profesional (la seviciu nu mai sunt atenta, nu mai pot stoca si procesa informatiile asa cum tebuie), intim (daca prind 30 de minute libere, prefer sa dorm decat sa le petrec cu sotul meu - ceea ce ne afecteaza ingrozitor relatia de cuplu).
Deocamdata nu stiu cum o sa procedez dar sunt constienta ca trebuie sa fac ceva sa rezolv situatia.
Urati-mi succes!
joi, 21 octombrie 2010
Bilant
N-am mai scris de multa vreme. Intre timp a fost ziua mea. Am implinit 31 de ani.
Stateam intr-o zi si ma gandeam ce am realizat pana la aceasta varsta? De ce simt ca n-am facut mai nimic?
Am facut vreo 18 ani de scoala (care nu stiu cat m-au ajutat pana acum), m-am casatorit dupa o relatie de 6 ani, am facut un copil minunat, am un job (prost platit) si...cam atat.
Viata mea a decurs lin, fara suisuri sau coborasuri spectaculoase. Locuiesc in acelasi oras in care m-am nascut, am mostenit un teren care valoreaza probabil mai putin decat masina (care masina este a sotului cumparata de tatal lui), nu am casa mea (locuim cu socrii), nu am plantat vreun pom, nu am facut gesturi marete, nu am inventat nimic, daca mor maine nu ramane nimic dupa mine in afara de copil.
Realizez ca probabil mi-am trait jumatate din viata (asta in cel mai fericit caz) si ca nu stiu daca mai apuc in anii ce vor veni sa fac tot ce am visat cand eram copil.
N-as vrea sa fiu inteleasa gresit. Sunt sigura ca material am mai mult decat au altii. Nu sufar de foame sau frig, copilul meu are tot ce ii trebuie, ne-am permis ca in ultimii 4 ani sa ne facem vacanta in afara tarii, ne-am mai plimbat si prin tara, ne permitem sa mai luam masa in oras sau sa ne cumparam un parfum sau o haina mai scumpa. Si cu toate astea imi lipseste ceva.
Sper sa aflu cat mai curand ce e "ceva-ul" asta si sa gasesc un echilibru.
Stateam intr-o zi si ma gandeam ce am realizat pana la aceasta varsta? De ce simt ca n-am facut mai nimic?
Am facut vreo 18 ani de scoala (care nu stiu cat m-au ajutat pana acum), m-am casatorit dupa o relatie de 6 ani, am facut un copil minunat, am un job (prost platit) si...cam atat.
Viata mea a decurs lin, fara suisuri sau coborasuri spectaculoase. Locuiesc in acelasi oras in care m-am nascut, am mostenit un teren care valoreaza probabil mai putin decat masina (care masina este a sotului cumparata de tatal lui), nu am casa mea (locuim cu socrii), nu am plantat vreun pom, nu am facut gesturi marete, nu am inventat nimic, daca mor maine nu ramane nimic dupa mine in afara de copil.
Realizez ca probabil mi-am trait jumatate din viata (asta in cel mai fericit caz) si ca nu stiu daca mai apuc in anii ce vor veni sa fac tot ce am visat cand eram copil.
N-as vrea sa fiu inteleasa gresit. Sunt sigura ca material am mai mult decat au altii. Nu sufar de foame sau frig, copilul meu are tot ce ii trebuie, ne-am permis ca in ultimii 4 ani sa ne facem vacanta in afara tarii, ne-am mai plimbat si prin tara, ne permitem sa mai luam masa in oras sau sa ne cumparam un parfum sau o haina mai scumpa. Si cu toate astea imi lipseste ceva.
Sper sa aflu cat mai curand ce e "ceva-ul" asta si sa gasesc un echilibru.
vineri, 17 septembrie 2010
Lene
Mai fratilor, am o lene ceva de speriat! Habar n-am ce m-a apucat (nu ca as exagera cu harnicia de obicei) dar chiar m-am speriat.
As dormi a prost, as zace in pat (chiar daca e frumos afara - ca tot asteptam eu in postul anterior sa vina toamna aia frumoasa), as citi si cam atat.
N-am chef sa vad pe nimeni, n-am chef sa ma joc cu copilul (mama denaturata ce sunt!!!), n-am chef sa fac curat, n-am chef sa vin la serviciu ... nu am chef azi (vorba lui Tudor Chirila).
De vina o fi si cam tot ce se intampla in tara asta minunata a noastra. Adica simt asa o "boare" de bataie de joc continua. Si parca oricum in toata tarisoara e o lene generalizata, o indiferenta fata de tot si de toate, parca nimanui nu-i pasa de nimic...
Am impresia ca astept ceva...si mi-e rusine ca asta simt. De ce nu imi vine sa FAC ceva??
Poate pana maine imi revin. O fi astenia de toamna?
As dormi a prost, as zace in pat (chiar daca e frumos afara - ca tot asteptam eu in postul anterior sa vina toamna aia frumoasa), as citi si cam atat.
N-am chef sa vad pe nimeni, n-am chef sa ma joc cu copilul (mama denaturata ce sunt!!!), n-am chef sa fac curat, n-am chef sa vin la serviciu ... nu am chef azi (vorba lui Tudor Chirila).
De vina o fi si cam tot ce se intampla in tara asta minunata a noastra. Adica simt asa o "boare" de bataie de joc continua. Si parca oricum in toata tarisoara e o lene generalizata, o indiferenta fata de tot si de toate, parca nimanui nu-i pasa de nimic...
Am impresia ca astept ceva...si mi-e rusine ca asta simt. De ce nu imi vine sa FAC ceva??
Poate pana maine imi revin. O fi astenia de toamna?
luni, 30 august 2010
A venit toamna
Stiu, stiu... oficial inca este vara. Dar bag de seama ca toamna nu mai are rabdare. A venit asa brusc ... a dat buzna, mai bine zis.
Nu imi place deloc. Mi se pare frig...brrr...
Adica nici caldura aia insuportabila nu era chiar pe gustul meu dar speram sa avem o toamna calduta, cu lumina aia minunata pe care o da soarele timid. Speram sa ajung la munte si sa admir padurea care incepe sa rugineasca.
Poate nu e totul pierdut ... poate vor veni zilele astea pe care le astept. Daca ajung la munte fac si poze :)
Pana atunci ... le admiram pe ale altora :)
Nu imi place deloc. Mi se pare frig...brrr...
Adica nici caldura aia insuportabila nu era chiar pe gustul meu dar speram sa avem o toamna calduta, cu lumina aia minunata pe care o da soarele timid. Speram sa ajung la munte si sa admir padurea care incepe sa rugineasca.
Poate nu e totul pierdut ... poate vor veni zilele astea pe care le astept. Daca ajung la munte fac si poze :)
Pana atunci ... le admiram pe ale altora :)
vineri, 27 august 2010
Vama Veche. Vama. Tudor.
Imi place Vama Veche. De fapt, imi placea Vama Veche pentru ca acum nu mai exista :(
Dar imi place si Vama. Imi place Tudor Chirila. Am ascultat ultimele melodii. Sunt tot in stilul "vechi", ceea ce imi aduce convingerea ca, de fapt, Vama Veche era Tudor Chirila.
Imi plac versurile lui. Ma ating undeva acolo, in adancul sufletului.
Mi-as dori sa il cunosc personal pe Tudor. Mi-ar placea sa-mi fie prieten. Cred ca as fi mult mai bogata cu un asemenea prieten. Pentru ca e sensibil, talentat, pasionat de ceea ce face. Putini oameni mai sunt asa in ziua de azi.
Mi-ar placea sa-i spun ca muzica lui imi aduce bucurie in suflet, ca ceea ce scrie pe blog ma emotioneaza de multe ori.
Cred ca s-ar bucura sa stie asta.
Dar imi place si Vama. Imi place Tudor Chirila. Am ascultat ultimele melodii. Sunt tot in stilul "vechi", ceea ce imi aduce convingerea ca, de fapt, Vama Veche era Tudor Chirila.
Imi plac versurile lui. Ma ating undeva acolo, in adancul sufletului.
Mi-as dori sa il cunosc personal pe Tudor. Mi-ar placea sa-mi fie prieten. Cred ca as fi mult mai bogata cu un asemenea prieten. Pentru ca e sensibil, talentat, pasionat de ceea ce face. Putini oameni mai sunt asa in ziua de azi.
Mi-ar placea sa-i spun ca muzica lui imi aduce bucurie in suflet, ca ceea ce scrie pe blog ma emotioneaza de multe ori.
Cred ca s-ar bucura sa stie asta.
joi, 19 august 2010
Nici n-am chef sa ma gandesc la un titlu....
Trec printr-o perioada extrem de agitata din toate punctele de vedere dar mai ales in plan personal. Si as vrea sa pot sa ma descarc cumva scriind aici numai ca atunci cand deschid pagina parca imi fug toate cuvintele si creierul meu devine dintr-o data gol.
Poate din cauza problemelor personale mi se pare ca totul este negru fara sa existe o speranta de a se transforma macar in gri.
Ma uit in jur si vad doar rautate. Rautate si o lipsa acuta de educatie si de cel mai elementar bun simt ... toti oamenii, de la mic la mare, se straduie din rasputeri sa fie rai, grosolani, nesimtiti. Hai sa nu generalizez...poate nu chiar toti, dar mare parte.
Mi-e asa de greata de societatea in care traim incat uneori ma intreb daca nu cumva am facut un mare pacat aducand pe lume un copil pe care nu stiu, efectiv, daca sa il educ in spiritul bunavointei, generozitatii, bunului simt si mai ales al RESPECTULUI sau daca sa il invat de mic sa fie grosolan, rau, nesimtit...aidoma societatii in care creste si se dezvolta ca individ.
Ma surprind uneori regretand ca am primit o educatie frumoasa de la parintii mei care m-au invatat sa dau "buna ziua", sa vorbesc politicos, sa nu arunc gunoaie pe strada, sa spun "va rog" si "multumesc", sa nu ascult muzica la maxim pentru a nu deranja vecinii ... intr-un cuvant m-au invatat sa ma comport civilizat.
Ma intreb tot mai des daca in ziua de azi, e bine sa imi educ fiul asa cum au facut parintii mei cu mine sau sa il invat mai degraba sa supravietuiasca in jungla in care traim.
Probabil ca sunt destul de incoerenta dar nici nu mai conteaza, oricum nu cred ca va ajunge sa citeasca cineva ce debitez eu pe aici.
Ce ma face sa imi pun astfel de intrebari? Doar cateva experiente destul de urate pe care le-am trait zilele astea in parc.
Baietelul meu, si sunt convinsa ca nu este singurul, este innebunit dupa copii. Ii place sa mergem la locuri de joaca unde in afara de leagane, topogane si alte asemenea dracii sa fie musai si multi copii. La inceput m-am bucurat, gandind ca este un copil sociabil si am incercat sa il duc cat mai des in parc. Acum, deja mi-e greata cand stiu ca voi ajunge acolo dar cand il aud ca vrea "a copii" si mai are si lacrimi in ochi daca ii spun ca nu mergem, cedez, si de fiecare data sper ca va fi altfel...
Bineinteles ca ma insel amarnic. In orice parc as merge, se deruleaza acelasi film: parinti (in special mamici) care stau pe banci la o barfa mica si sparg seminte si copii nesupravegheati care fac exact ce ii taie capul, si care deja de la varste destul de fragede au invatat sa fie rai, obraznici si intoleranti.
Acum vreo doua zile merg cu prietena mea si copiii nostri la un loc de joaca din cartier. Topogan, leagane, balansoar, nisip si nelipsitele mamici care sparg seminte uitand ca daca au adus copiii in parc trebuie sa ii mai si supravegheze.
Ce fac copiii nesupravegheati? Pun nisip in cantitati industriale pe scarile topoganului. Rezultatul? Fetita prietenei mele aluneca si cade pe spate de pe a cincea treapta a topoganului. Se loveste destul de urat la cap si umar dar in final constatam ca sperietura noastra a fost mai mare decat ranile ei.
Intamplarea nu starneste decat zambete pe sub mustata mamicilor venite la relaxare. Intre timp, copiii lor sunt sus pe topogan si topaie de mama focului, fara sa se ingrijoreze cineva ca pot pati ceva cu adevarat grav. Copiii nostri nu se mai pot bucura de topogan intrucat este deja mult prea aglomerat.
Nu trec 10 minute de la incidentul neplacut cu fetita prietenei mele, ca o alta fetita, care nu avea mai mult de 1 an si jumatate cade de sus de tot, de pe ultima treapta a topoganului, impinsa din greseala de unul din copiii mai mari care sareau de mama focului ca imi era si teama sa nu se darame sandramaua.
Copilul s-a lovit destul de rau, a inceput sa vomite instantaneu. Am plecat de acolo uimita ca femeia aia in loc sa duca fetita sa o vada un medic, si-a reluat locul pe banca incercand sa o faca sa rada ca sa uite de plans.
Poate sunt eu prea grijulie, poate chiar nu trebuie sa ne facem griji cand o mana de copil se rostogoleste pe 10-12 scari lovindu-se la cap de circa 3 ori.
Alta data vad copii mai mari (de circa 5-6 ani) care efectiv ii imping pe cei mici, nu ii lasa, o data ajunsi sus pe topogan, sa alunece pe el, iar cei mici sunt de-a dreptul bulversati, nestiind ce sa faca. Unii raman acolo interzisi, nestiind ce sa faca in continuare, altii o iau catinel inapoi pe scari in jos, riscand sa se rostogoleasca in orice moment.
De multe ori, urc sa imi ajut copilul sa coboare de acolo. Cel sau cea care a pus stapanire pe topogan gaseste de cuviinta sa imi raspunda si urat daca indraznesc sa il rog sa faca loc pentru toti copiii.
Ieri, un baietel care avea in jur de 6 ani, urca pe topogan pe partea care aluneca, in timp ce alti copii ce se dadeau regulamentar, veneau spre el. Printre ei, si baietelul meu, peste care pustiul trece ca si cand s-ar fi incurcat de o gunoaie. Il rog sa astepte sa se dea copiii si apoi sa urce daca vrea, la care pustiul imi spune ca "el se da primul si sa il las dracului in pace".
Alta data, un alt baietel calca efectiv pe al meu, iar cand il cert imi spune "sa se dea asta la o parte de pe topoganul meu!"
Toate astea se intampla in timp ce parintii lor stau pasivi de-oparte, relaxandu-se si probabil facand haz de mine, o mama care alearga dupa copilul ei, incercand sa il invete reguli de bun simt ce trebuie respectate la un loc de joaca.
Oare ce gandeste copilul meu cand eu il invat ca pe topogan ne urcam folosind treptele, iar el vede ca 90% dintre copii fac tocmai invers?
Ce sa il invat? Cum sa il invat? Sa fie un om civilizat intr-o societate in care oamenii au ajuns animale? Nu va avea nicio sansa!
Sa il las sa devina si el unul dintre specimenele pe care le detest din toata inima? Nu cred ca voi putea!
Si atunci? Ce este de facut?
Poate din cauza problemelor personale mi se pare ca totul este negru fara sa existe o speranta de a se transforma macar in gri.
Ma uit in jur si vad doar rautate. Rautate si o lipsa acuta de educatie si de cel mai elementar bun simt ... toti oamenii, de la mic la mare, se straduie din rasputeri sa fie rai, grosolani, nesimtiti. Hai sa nu generalizez...poate nu chiar toti, dar mare parte.
Mi-e asa de greata de societatea in care traim incat uneori ma intreb daca nu cumva am facut un mare pacat aducand pe lume un copil pe care nu stiu, efectiv, daca sa il educ in spiritul bunavointei, generozitatii, bunului simt si mai ales al RESPECTULUI sau daca sa il invat de mic sa fie grosolan, rau, nesimtit...aidoma societatii in care creste si se dezvolta ca individ.
Ma surprind uneori regretand ca am primit o educatie frumoasa de la parintii mei care m-au invatat sa dau "buna ziua", sa vorbesc politicos, sa nu arunc gunoaie pe strada, sa spun "va rog" si "multumesc", sa nu ascult muzica la maxim pentru a nu deranja vecinii ... intr-un cuvant m-au invatat sa ma comport civilizat.
Ma intreb tot mai des daca in ziua de azi, e bine sa imi educ fiul asa cum au facut parintii mei cu mine sau sa il invat mai degraba sa supravietuiasca in jungla in care traim.
Probabil ca sunt destul de incoerenta dar nici nu mai conteaza, oricum nu cred ca va ajunge sa citeasca cineva ce debitez eu pe aici.
Ce ma face sa imi pun astfel de intrebari? Doar cateva experiente destul de urate pe care le-am trait zilele astea in parc.
Baietelul meu, si sunt convinsa ca nu este singurul, este innebunit dupa copii. Ii place sa mergem la locuri de joaca unde in afara de leagane, topogane si alte asemenea dracii sa fie musai si multi copii. La inceput m-am bucurat, gandind ca este un copil sociabil si am incercat sa il duc cat mai des in parc. Acum, deja mi-e greata cand stiu ca voi ajunge acolo dar cand il aud ca vrea "a copii" si mai are si lacrimi in ochi daca ii spun ca nu mergem, cedez, si de fiecare data sper ca va fi altfel...
Bineinteles ca ma insel amarnic. In orice parc as merge, se deruleaza acelasi film: parinti (in special mamici) care stau pe banci la o barfa mica si sparg seminte si copii nesupravegheati care fac exact ce ii taie capul, si care deja de la varste destul de fragede au invatat sa fie rai, obraznici si intoleranti.
Acum vreo doua zile merg cu prietena mea si copiii nostri la un loc de joaca din cartier. Topogan, leagane, balansoar, nisip si nelipsitele mamici care sparg seminte uitand ca daca au adus copiii in parc trebuie sa ii mai si supravegheze.
Ce fac copiii nesupravegheati? Pun nisip in cantitati industriale pe scarile topoganului. Rezultatul? Fetita prietenei mele aluneca si cade pe spate de pe a cincea treapta a topoganului. Se loveste destul de urat la cap si umar dar in final constatam ca sperietura noastra a fost mai mare decat ranile ei.
Intamplarea nu starneste decat zambete pe sub mustata mamicilor venite la relaxare. Intre timp, copiii lor sunt sus pe topogan si topaie de mama focului, fara sa se ingrijoreze cineva ca pot pati ceva cu adevarat grav. Copiii nostri nu se mai pot bucura de topogan intrucat este deja mult prea aglomerat.
Nu trec 10 minute de la incidentul neplacut cu fetita prietenei mele, ca o alta fetita, care nu avea mai mult de 1 an si jumatate cade de sus de tot, de pe ultima treapta a topoganului, impinsa din greseala de unul din copiii mai mari care sareau de mama focului ca imi era si teama sa nu se darame sandramaua.
Copilul s-a lovit destul de rau, a inceput sa vomite instantaneu. Am plecat de acolo uimita ca femeia aia in loc sa duca fetita sa o vada un medic, si-a reluat locul pe banca incercand sa o faca sa rada ca sa uite de plans.
Poate sunt eu prea grijulie, poate chiar nu trebuie sa ne facem griji cand o mana de copil se rostogoleste pe 10-12 scari lovindu-se la cap de circa 3 ori.
Alta data vad copii mai mari (de circa 5-6 ani) care efectiv ii imping pe cei mici, nu ii lasa, o data ajunsi sus pe topogan, sa alunece pe el, iar cei mici sunt de-a dreptul bulversati, nestiind ce sa faca. Unii raman acolo interzisi, nestiind ce sa faca in continuare, altii o iau catinel inapoi pe scari in jos, riscand sa se rostogoleasca in orice moment.
De multe ori, urc sa imi ajut copilul sa coboare de acolo. Cel sau cea care a pus stapanire pe topogan gaseste de cuviinta sa imi raspunda si urat daca indraznesc sa il rog sa faca loc pentru toti copiii.
Ieri, un baietel care avea in jur de 6 ani, urca pe topogan pe partea care aluneca, in timp ce alti copii ce se dadeau regulamentar, veneau spre el. Printre ei, si baietelul meu, peste care pustiul trece ca si cand s-ar fi incurcat de o gunoaie. Il rog sa astepte sa se dea copiii si apoi sa urce daca vrea, la care pustiul imi spune ca "el se da primul si sa il las dracului in pace".
Alta data, un alt baietel calca efectiv pe al meu, iar cand il cert imi spune "sa se dea asta la o parte de pe topoganul meu!"
Toate astea se intampla in timp ce parintii lor stau pasivi de-oparte, relaxandu-se si probabil facand haz de mine, o mama care alearga dupa copilul ei, incercand sa il invete reguli de bun simt ce trebuie respectate la un loc de joaca.
Oare ce gandeste copilul meu cand eu il invat ca pe topogan ne urcam folosind treptele, iar el vede ca 90% dintre copii fac tocmai invers?
Ce sa il invat? Cum sa il invat? Sa fie un om civilizat intr-o societate in care oamenii au ajuns animale? Nu va avea nicio sansa!
Sa il las sa devina si el unul dintre specimenele pe care le detest din toata inima? Nu cred ca voi putea!
Si atunci? Ce este de facut?
luni, 9 august 2010
Chef de vacanță...
Aș vrea să fiu acum pe o plajă cu nisip fin și fierbinte. Apa să fie albastră, limpede, calmă si mai ales caldă.
Să lenevesc toată ziua pe un șezlong, fără să mă gândesc la nimic. Să n-am nicio grijă, să nu alerg după copil...să beau frappe și limonadă si să ascult cântecul mării.
Să mi se taie respirația când privesc apusul ... să mănânc creveți...
Mi-e dor să petrec un timp cu mine...
Să lenevesc toată ziua pe un șezlong, fără să mă gândesc la nimic. Să n-am nicio grijă, să nu alerg după copil...să beau frappe și limonadă si să ascult cântecul mării.
Să mi se taie respirația când privesc apusul ... să mănânc creveți...
Mi-e dor să petrec un timp cu mine...
marți, 3 august 2010
Despre mine...
Recunosc că m-am inspirat pentru postarea asta de pe blogul Inei dar mi-a plăcut atât de mult încât mi-am zis că ar fi bine să fac un astfel de exerciţiu. Aşa că....
Nu suport:
Aroganţii, supărăcioşii, grandomanii, mincinoşii
Lipsa de punctualitate
Situaţiile tensionate
Să fac sport
Oamenii care pun prea mult preţ pe bani
Mizeria de pe străzi si mai ales pe cei care o fac
Dezordinea în casă
Câinii (mai ales cei care latră noaptea ca descreieraţii)
Bărbaţii cu pantofii murdari şi/sau cu unghiile murdare
Oamenii nepoliticoşi
Nesimţirea din traffic
Hainele sclipicioase
Iubesc:
Să citesc
Să ascult muzică
Să mă plimb
Să fac fotografii
Să dansez
Să mă joc cu puştiul meu
Dimineţile senine de vară
Cântecul greierilor in noptile de vară
Cerul albastru
Ploaia de vară
Cântecul mării
Să fac plajă
(V-aţi prins…îmi place vara)
Culoarea pădurii la inceput de toamnă
Să împachetez cadouri pentru cei dragi
Să mi se facă surprize … plăcute
Să dorm
Frappé coffee
Să visez cu ochii deschişi
Pantofii
Îngheţata
Mi-ar plăcea:
Să călătoresc în toată lumea
Să fiu răsfăţată de bărbatul meu
Să am casa mea
Să fie copilul mai cuminte :D …asta cred că nu se poate
Să îmbătrânesc frumos
Să nu mă îngraş prea mult
Să ştiu să inot
Să fiu mai sigură pe mine
Să ştiu să conduc (maşina)
Să trăiesc în altă ţară dar sa îi am aproape pe toţi cei dragi
Să am picioarele lungi, sânii (mai) mari şi părul creţ
Nu mi-ar plăcea:
Să am mulţi copii
Să fiu şefă
Să dorm în cort
Mi-e dor:
De copilărie
De bunica din partea mamei (care a murit :()
De prietenii plecaţi în alte ţări
De plimbările în doi
Mi-e teamă de:
Şobolani, şerpi
Bolile incurabile
Moarte
Apă adâncă
Înălţime
Spaţii mici şi închise
Dezastre natural (cutremure, inundaţii etc.)
Nu mă deranjează / sperie:
Abstinenţa sexuală
Ziua de mâine
Mi s-a reproşat că:
Sunt prea răsfăţată
Nu ştiu să-mi impun punctul de vedere
Sunt prea visătoare/idealistă
Nu fac destul sport
Vorbesc prea repede
Câteva momente pe care mi le amintesc cu bucurie:
Când am intrat la liceu la cea mai bună clasă
Când am trecut de proba de mate de la BAC
Când am facut prima data dragoste
Luna de miere
Când a mişcat bebe în burtică prima dată
Când l-am ţinut în braţe prima dată pe puştiul meu
Calităţile cu care mă mândresc: sunt punctuală, corectă, loială şi parolistă
Defectul pe care mi-l detest: am prea mult bun simţ (în lumea în care trăim credeţi-mă că este mare un defect)
Nu suport:
Aroganţii, supărăcioşii, grandomanii, mincinoşii
Lipsa de punctualitate
Situaţiile tensionate
Să fac sport
Oamenii care pun prea mult preţ pe bani
Mizeria de pe străzi si mai ales pe cei care o fac
Dezordinea în casă
Câinii (mai ales cei care latră noaptea ca descreieraţii)
Bărbaţii cu pantofii murdari şi/sau cu unghiile murdare
Oamenii nepoliticoşi
Nesimţirea din traffic
Hainele sclipicioase
Iubesc:
Să citesc
Să ascult muzică
Să mă plimb
Să fac fotografii
Să dansez
Să mă joc cu puştiul meu
Dimineţile senine de vară
Cântecul greierilor in noptile de vară
Cerul albastru
Ploaia de vară
Cântecul mării
Să fac plajă
(V-aţi prins…îmi place vara)
Culoarea pădurii la inceput de toamnă
Să împachetez cadouri pentru cei dragi
Să mi se facă surprize … plăcute
Să dorm
Frappé coffee
Să visez cu ochii deschişi
Pantofii
Îngheţata
Mi-ar plăcea:
Să călătoresc în toată lumea
Să fiu răsfăţată de bărbatul meu
Să am casa mea
Să fie copilul mai cuminte :D …asta cred că nu se poate
Să îmbătrânesc frumos
Să nu mă îngraş prea mult
Să ştiu să inot
Să fiu mai sigură pe mine
Să ştiu să conduc (maşina)
Să trăiesc în altă ţară dar sa îi am aproape pe toţi cei dragi
Să am picioarele lungi, sânii (mai) mari şi părul creţ
Nu mi-ar plăcea:
Să am mulţi copii
Să fiu şefă
Să dorm în cort
Mi-e dor:
De copilărie
De bunica din partea mamei (care a murit :()
De prietenii plecaţi în alte ţări
De plimbările în doi
Mi-e teamă de:
Şobolani, şerpi
Bolile incurabile
Moarte
Apă adâncă
Înălţime
Spaţii mici şi închise
Dezastre natural (cutremure, inundaţii etc.)
Nu mă deranjează / sperie:
Abstinenţa sexuală
Ziua de mâine
Mi s-a reproşat că:
Sunt prea răsfăţată
Nu ştiu să-mi impun punctul de vedere
Sunt prea visătoare/idealistă
Nu fac destul sport
Vorbesc prea repede
Câteva momente pe care mi le amintesc cu bucurie:
Când am intrat la liceu la cea mai bună clasă
Când am trecut de proba de mate de la BAC
Când am facut prima data dragoste
Luna de miere
Când a mişcat bebe în burtică prima dată
Când l-am ţinut în braţe prima dată pe puştiul meu
Calităţile cu care mă mândresc: sunt punctuală, corectă, loială şi parolistă
Defectul pe care mi-l detest: am prea mult bun simţ (în lumea în care trăim credeţi-mă că este mare un defect)
vineri, 30 iulie 2010
Incepem sa comunicam
Băieţelul meu are 2 ani şi 2 luni. Nu prea a vorbit el dar de vreo două luni a început să repete ca papagalul. Stâlceşte cuvintele, desigur! Dar important este ca ne înţelegem.
Aseară am purtat primele conversaţii. Ca să redau puţin tabloul: seară, după băiţă, costumat in pampers si atât, încearcă să se incalţe singur.
Eu: unde pleci mami?
El: a ene
Eu: unde? la lemne? (la lemne zice emne)
El (nervos): nuuuuu!! a ENE!
Eu: la Ene? (Ene este nenea cu magazinul din colţ)
El: daaaaaaaa
Eu: ce cumperi mami de la Ene?
El: cadea (acadea)
Inainte de culcare:
Eu: iţi face mami lapte?
El: da...nu! zuzi!
Eu: o vrei pe suzi?
El: daaaaaaaaaaa
Eu: păi nu am vorbit noi ca suzi este pentru copii mici? Nu ar fi mai bine să o dam la un bebe care plânge?
El: nuuuuuuu
Eu: mami, esti tare urât cu suzi asta în guriţă. Daca îţi face mami un frăţior, îi dăm lui suzeta?
El: da... (după câteva secunde).. nu! mami, zuzi, buba, guă.
Eu: cui face mami suzeta bubă la gură?
El: bebe!
Eu: lui bebe?
El: da!!
Eu: şi ţie nu-ţi face suzi buba la gură?
El: nuuuuuuuuu!!!
Aseară am purtat primele conversaţii. Ca să redau puţin tabloul: seară, după băiţă, costumat in pampers si atât, încearcă să se incalţe singur.
Eu: unde pleci mami?
El: a ene
Eu: unde? la lemne? (la lemne zice emne)
El (nervos): nuuuuu!! a ENE!
Eu: la Ene? (Ene este nenea cu magazinul din colţ)
El: daaaaaaaa
Eu: ce cumperi mami de la Ene?
El: cadea (acadea)
Inainte de culcare:
Eu: iţi face mami lapte?
El: da...nu! zuzi!
Eu: o vrei pe suzi?
El: daaaaaaaaaaa
Eu: păi nu am vorbit noi ca suzi este pentru copii mici? Nu ar fi mai bine să o dam la un bebe care plânge?
El: nuuuuuuu
Eu: mami, esti tare urât cu suzi asta în guriţă. Daca îţi face mami un frăţior, îi dăm lui suzeta?
El: da... (după câteva secunde).. nu! mami, zuzi, buba, guă.
Eu: cui face mami suzeta bubă la gură?
El: bebe!
Eu: lui bebe?
El: da!!
Eu: şi ţie nu-ţi face suzi buba la gură?
El: nuuuuuuuuu!!!
marți, 27 iulie 2010
New in business
Mi-am facut blog. Ca sa am unde sa-mi vars frustrarile. Si unde sa-mi strig bucuriile. Si unde sa ma plang. Si unde sa ma laud. Nu dati cu pietre, ok?
Daca nimeriti pe aici si va place, ramaneti. Daca nu - you are free to go!
Daca nimeriti pe aici si va place, ramaneti. Daca nu - you are free to go!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)