... numa' de bine! Dar eu mi-am promis solemn sa am de-a face cat mai putin cu ei.
Pana acum nemultumirile mele legate de doctori se intindeau in sfera pediatriei.
Dar iata ca a sosit momentul sa ma vad si eu cu unul.
Incep cu inceputul si merg aici in orasul de bastina sa fac un control, intrucat de ceva zile nu ma simteam chiar bine. Ca sa intelegeti despre ce aberez ... este vorba de un control ginecologic.
So, cum spuneam, merg in orasul de bastina la o "dotolitza". Foaarte amabila mai ales dupa ce fac programare dar trebuie totusi sa astept mai bine de jumatate de ora. Eu la chestiile astea sunt ciufuta rau. Daca vin la cabinetul tau si iti platesc consultatia la un pret stabilit de tine (intotdeauna mare...cum altfel?) si am bunul simt sa fiu chiar cu 10 minute mai devreme decat am programare, atunci am pretentia sa ma respecti pe mine si timpul meu liber si sa nu ma tii la usa ca sa intre o pustoaica pe care a durut-o la palarie ca a intarziat o ora si ceva.
Ma rog... asta a fost de incalzire. Intru si ma consulta, imi face si ecograf, imi pune si diagnostic, imi scrie si reteta. Multumesc, la revedere!
Merg la farmacie, imi iau o plasa de medicamente, las vreo 2 milioane acolo si in drum spre casa, indoita oarecum de diagnostic, imi propun sa fac totusi un papanicolau (ca tot era vremea sa il fac) si un examen de secretii (suna naspa da asa se numeste...sper ca pudicii sa nu se oripileze).
Zis si facut, a doua zi merg la Synevo, rezolv repede cu ce imi propusesem si astept rezultatele. Care rezultatele nu intarzie sa apara. Numa ca intre timp a trebuit sa incep tratamentul prescris de "dotolitza" ca era musai sa incep intr-o anumita zi din luna.
Si cum va spuneam, dragii babii, primul a venit rezultatul la examenul de secretii...Suspans, emotii... fuck!! cica n-am ce mi-a zis doamna doctor! Ha ha sa mori de ras, nu alta! Pai si eu de ce pana mea iau tratament pentru ceva ce n-am?!?
De fraiera ce sunt. Acum ce fac? Dilema profunda! Hai sa fac macar 5 zile de tratament din alea 10 ca luam si antibiotic si...
Intr-o zi cu soare vine si rezultatul la papanicolau. Ma asteptam sa scrie negativ si atat. Ca intotdeauna. Dar din pacate, nu a fost asa. Cum nu ma pricep la interpretat analize dar vad ca mi se recomanda tratament si repetarea testului imediat dupa tratament si inca repetarea testului la 6 luni de la tratament, zic ca nu e chiar foarte bine.
Prima reactie a fost sa ma sperii cam tare. Dar ca orice om de bun simt care se gandeste ca cel mai in masura sa ma sperie sau sa ma linisteasca este un medic, ma programez la o clinica privata din Bucuresti (unde de altfel am si nascut), la un profesor doctor de la care aveam asteptari foarte mari.
Ajung plina de speranta la control. Intru la domnul doctor si ii povestesc pe scurt ce am insirat mai sus. Ii spun in plus ca simptomele pe care le aveam s-au amelioarat intr-o oarecare masura dar nu au disparut si ca eu nu am mai luat restul de medicamente pe care mi le-a prescris, intrucat diagnosticul nu s-a confirmat.
Se uita peste papanicolau si imi spune pe un ton neutru:
- aaa nu este chiar de speriat. Eu propun sa mai faceti un examen de secretie, aici la noi. Ca se pare ca aveti ceva rezistent la tratament.
- stiti domnul doctor, indraznesc eu sa zic, sunt din Pitesti, nu mi-e chiar la indemana sa vin. Pe analizele pe care vi le-am adus, nu puteti sa imi spuneti nimic?
- pai eu totusi insist sa mai faceti examenul o data si puteti sa luati rezultatul de pe internet
- stiu asta, domnul doctor, dar tot trebuie sa vin sa imi spuneti ce mi-a iesit acolo...ca eu nu ma pricep.
- haideti sa va consult sa vad si ce e acolo...
Ma dezbrac, ma urc pe instrumentul de tortura, vine si se uita...
-aa da doamna...eu va recomand sa faceti totusi examenul...dar doar daca vreti, eu nu va oblig...
- pai cum ziceti dom' doctor...
- pai asa zic dar nu va oblig....
Ca sa intelegeti penibilitatea situatiei, eu stateam cracacita pe masa, cu neste ustensile infipte si asistenta cu betisorul cu care ar fi luat proba doar daca eu eram de acord, desigur, ca nu ma obliga nimeni...ati inteles ideea.
Pana la urma, in speranta ca voi scapa de situatia penibila si cam sictirita de acest consult accept sa ia proba si totul se termina brusc. Adica mi se pune un biletel in mana, sunt rugata sa platesc la receptie si sa duc fisa inapoi la cabinet.
- pai dom' doctor si totusi...cum procedam cu rezultatul?
- doamna, daca va iese ceva, luati ce v-a mai prescris doamna doctor (asta de fusei prima oara la ea) si nu ati mai luat, iar daca nu va iese nimic, nu mai luati nimic. Hai pa! ca n-am chef de tine! (asta n-a zis-o cu voce tare dar sunt sigura ca a gandit-o).
Ies, platesc vreo 3 milioane, ma intorc cu fisa (care imi este luata din mana de asistenta prin usa intredeschisa)si gata!
Am plecat bou si m-am intors vaca. Imi venea sa plang de ciuda ca n-am avut tupeu si n-am fost mai hotarata. Mai intelegeam daca el imi spunea din prima, clar si raspicat, ca in situatia mea asta TREBUIE sa fac si punct. Dar targuiala asta, ca la piata, "daca vreti, nu va oblig..." m-a terminat psihic. Si faza cu "nu e de speriat" la fel...
Pai nu e de speriat, da' e de bucurat? sau cum?
Atat de mari asteptari am avut de la acest doctor incat atunci cand am vazut in ce fel pune problema, m-am blocat!
Oare sunt eu asa de dusa cu pluta? Cer prea mult daca vreau sa simt ca doctorului la care ma duc ii pasa? Cer prea mult daca vreau ca atunci cand platesc atatia bani, consultatia sa dureze mai mult de 10 minute? Ca da - atat a durat. Sotul meu, care ma astepta la usa, cand a vazut ce repede am iesit a crezut ca am cancer in ultima faza si m-a dat afara ca n-are ce sa-mi mai faca.
Penibil m-am simtit. Acum astept sa imi vina rezultatul si sper sa il confirme pe cel de la Synevo si anume ca nu am nimic.
luni, 14 februarie 2011
marți, 8 februarie 2011
Multumesc Cabral!
L-am rugat pe Cabral sa posteze pe blogul lui povestea trista a printesei Moira Isabel.
A facut-o si ii multumesc din inima!
A facut-o si ii multumesc din inima!
vineri, 4 februarie 2011
Wishlist
Pe la sfarsitul lunii decembrie oamenii isi fac, de obicei, un bilant al anului care tocmai se incheie si o lista de dorinte/teluri pe care ar vrea sa le atinga in noul an.
Pe mine ma apuca ceva mai tarziu ... prin luna ianuarie asa.
Bilantul l-am facut cu putin inainte sa bata gongul care anunta venirea unui nou an, aici.
So...ce-mi doresc eu anul asta?
1. Sanatate, sanatate, sanatate. In primul rand pentru Stefan, apoi pentru noi si ai nostri.
2. Sa fac scoala de soferi si sa iau permisul. Aici e de povestit: de cand ma stiu mi-e o frica groaznica de masini. Stiti cosmarurile acelea care se repta la anumite intervale de timp? Cum sunt cele in care visezi ca esti in cadere libera si te trezesti transpirat chiar inainte sa atingi pamantul? Ei, asa visez eu ca sofez. Si brusc imi dau seama ca de fapt n-am permis, nu stiu sa conduc. God, uite politia! Daca ma opreste am imbulinat-o. Ah... am scapat. Nu m-a oprit! Dar totusi...nu stiu sa conduc. Cred ca trebuie sa schimb viteza. Cum se face asta? Aoleu vine o intersectie! Nu stiu sa opresc masina. Si pana sa fac accident in intersectia groazei ma trezesc cu inima batandu-mi nebuneste si transpirata pana la chiloti.
Ati inteles ideea - mi-e frica de mor. Dar m-am saturat sa fiu dependenta de sot sau de taxi. Si sper sa reusesc sa-mi adun curajul si macar sa fac scoala. Toata lumea zice ca de fapt e chiar simplu si ca e nevoie doar de exercitiu, ca de pe scaunul de sofer situatia e mult mai roz. Hope so!
3. Sa invat sa inot. Da ... poate asta e un moft dar m-am saturat ca de cate ori mergem la mare/piscina eu sa stau si sa ma uit cum se balacesc altii. Asa ca m-am gandit ca poate am ceva sanse sa invat cand il voi duce pe Stefan la vara la cursurile de inot. Incercarea moarte n-are...zic...
4. Sa am mai multa grija de mine, sa fiu si eu macar din cand in cand cea mai importanta persoana din viata mea. Mi-a luat ceva timp sa inteleg ca, in mare masura, de mine tine sa fiu ... hai sa nu zic fericita... ci multumita/impacata.
Sunt genul de om care nu poate sa iasa in oras 2-3 ore fara sa se gandeasca: oare ce face copilul? o fi bine? oare plange dupa mine? i-o fi dat sa manance? sigur s-a suparat soacra-mea ca am lasat-o iar baby-sitter. Si de aceea am ajuns sa prefer sa nu mai plec de acasa caci oricum imi transformam iesirea intr-un calvar.
Intr-o zi m-am desteptat si mi-am zis ca e bine sa ai bun simt dar daca il duci la extrem, deja se transforma in prostie.
Apoi, cand venea vorba sa imi cumpar ceva pentru mine, cautam ceva cat mai ieftin si comun. Nimic care sa ma scoata in evidenta si nimic prea scump (asta cred ca mi se trage de la educatia primita de acasa...am mai spus ca ma trag dintr-o familie cu posibilitati financiare modeste).
Asa ca iata-ma-s! Hotarata sa ma machiez in fiecare dimineata chiar daca nu m-am odihnit toata noaptea din cauza copilului, hotarata sa imi schimb stilul vestimentar si sa renunt la hainele mele comode si atat, sa fiu eleganta si sexy si mereu cu zambetul pe buze. O sa-l coste ceva bani pe barbatu-meu dar cred ca va privi cu ochi buni schimbarea.
In mare, cam asta imi doresc eu sa imi aduca anul acesta. Nu am scris nimic despre planul profesional pentru ca deocamdata nu stiu exact daca vreau sa continui cu ce fac in prezent sau sa imi indrept privirea catre noi orizonturi.
Pe mine ma apuca ceva mai tarziu ... prin luna ianuarie asa.
Bilantul l-am facut cu putin inainte sa bata gongul care anunta venirea unui nou an, aici.
So...ce-mi doresc eu anul asta?
1. Sanatate, sanatate, sanatate. In primul rand pentru Stefan, apoi pentru noi si ai nostri.
2. Sa fac scoala de soferi si sa iau permisul. Aici e de povestit: de cand ma stiu mi-e o frica groaznica de masini. Stiti cosmarurile acelea care se repta la anumite intervale de timp? Cum sunt cele in care visezi ca esti in cadere libera si te trezesti transpirat chiar inainte sa atingi pamantul? Ei, asa visez eu ca sofez. Si brusc imi dau seama ca de fapt n-am permis, nu stiu sa conduc. God, uite politia! Daca ma opreste am imbulinat-o. Ah... am scapat. Nu m-a oprit! Dar totusi...nu stiu sa conduc. Cred ca trebuie sa schimb viteza. Cum se face asta? Aoleu vine o intersectie! Nu stiu sa opresc masina. Si pana sa fac accident in intersectia groazei ma trezesc cu inima batandu-mi nebuneste si transpirata pana la chiloti.
Ati inteles ideea - mi-e frica de mor. Dar m-am saturat sa fiu dependenta de sot sau de taxi. Si sper sa reusesc sa-mi adun curajul si macar sa fac scoala. Toata lumea zice ca de fapt e chiar simplu si ca e nevoie doar de exercitiu, ca de pe scaunul de sofer situatia e mult mai roz. Hope so!
3. Sa invat sa inot. Da ... poate asta e un moft dar m-am saturat ca de cate ori mergem la mare/piscina eu sa stau si sa ma uit cum se balacesc altii. Asa ca m-am gandit ca poate am ceva sanse sa invat cand il voi duce pe Stefan la vara la cursurile de inot. Incercarea moarte n-are...zic...
4. Sa am mai multa grija de mine, sa fiu si eu macar din cand in cand cea mai importanta persoana din viata mea. Mi-a luat ceva timp sa inteleg ca, in mare masura, de mine tine sa fiu ... hai sa nu zic fericita... ci multumita/impacata.
Sunt genul de om care nu poate sa iasa in oras 2-3 ore fara sa se gandeasca: oare ce face copilul? o fi bine? oare plange dupa mine? i-o fi dat sa manance? sigur s-a suparat soacra-mea ca am lasat-o iar baby-sitter. Si de aceea am ajuns sa prefer sa nu mai plec de acasa caci oricum imi transformam iesirea intr-un calvar.
Intr-o zi m-am desteptat si mi-am zis ca e bine sa ai bun simt dar daca il duci la extrem, deja se transforma in prostie.
Apoi, cand venea vorba sa imi cumpar ceva pentru mine, cautam ceva cat mai ieftin si comun. Nimic care sa ma scoata in evidenta si nimic prea scump (asta cred ca mi se trage de la educatia primita de acasa...am mai spus ca ma trag dintr-o familie cu posibilitati financiare modeste).
Asa ca iata-ma-s! Hotarata sa ma machiez in fiecare dimineata chiar daca nu m-am odihnit toata noaptea din cauza copilului, hotarata sa imi schimb stilul vestimentar si sa renunt la hainele mele comode si atat, sa fiu eleganta si sexy si mereu cu zambetul pe buze. O sa-l coste ceva bani pe barbatu-meu dar cred ca va privi cu ochi buni schimbarea.
In mare, cam asta imi doresc eu sa imi aduca anul acesta. Nu am scris nimic despre planul profesional pentru ca deocamdata nu stiu exact daca vreau sa continui cu ce fac in prezent sau sa imi indrept privirea catre noi orizonturi.
joi, 3 februarie 2011
Moira Isabel are nevoie de noi!
Am citit la Amira despre Moira. M-a impresionat cazul ei pana la lacrimi.
Moira are maladia KRABBE. Aceasta maladie impiedica organismul copilului sa secrete enzima ce are drept rol formarea invelisului de mielina. Iar mielina impiedica degradarea creierului.
In mai 2008, Moira Isabel a inceput sa uite. A uitat sa mai mearga singura apoi, picioarele i-au cedat de tot. La un an si opt luni, Moira Isabel mai statea doar sprijinita de perne. Apoi, micuta printesa a uitat cum sa se bucure, cum sa rada, a uitat sa manance si sa vorbeasca.
"La cei doi ani ai ei, Moira Isabel era o printesa care uitase tot, mai putin doua lucruri…sa fie constienta de tot ce se petrece in jurul ei si sa planga. Obrajorii ei, altadata strabatuti de zambet, erau de acum brazdati de lacrimi."
Puteti citi povestea ei impresionanta aici. Cuvintele mele sunt de prisos.
Conturile unde se pot face donatii in bani sunt acestea:
Beneficiar : Natacha Concha Gutierrez
Bank : BCR Bucuresti
IBAN RON: RO86RNCB0318082139550001 sucursala Mall Plaza Romania
Beneficiar : Natacha Concha Gutierrez
Bank : BCR – sucursala b-dul Timisoara, Sector 6, Bucuresti
IBAN EUR : RO98RNCB0077082139550001
COD SWIFT: RNCB ROBU
004/0723. 888. 459- telefonul mamei Moirei- Natacha Concha Gutierrez pentru orice alt fel de donatii.
Moira are maladia KRABBE. Aceasta maladie impiedica organismul copilului sa secrete enzima ce are drept rol formarea invelisului de mielina. Iar mielina impiedica degradarea creierului.
In mai 2008, Moira Isabel a inceput sa uite. A uitat sa mai mearga singura apoi, picioarele i-au cedat de tot. La un an si opt luni, Moira Isabel mai statea doar sprijinita de perne. Apoi, micuta printesa a uitat cum sa se bucure, cum sa rada, a uitat sa manance si sa vorbeasca.
"La cei doi ani ai ei, Moira Isabel era o printesa care uitase tot, mai putin doua lucruri…sa fie constienta de tot ce se petrece in jurul ei si sa planga. Obrajorii ei, altadata strabatuti de zambet, erau de acum brazdati de lacrimi."
Puteti citi povestea ei impresionanta aici. Cuvintele mele sunt de prisos.
Conturile unde se pot face donatii in bani sunt acestea:
Beneficiar : Natacha Concha Gutierrez
Bank : BCR Bucuresti
IBAN RON: RO86RNCB0318082139550001 sucursala Mall Plaza Romania
Beneficiar : Natacha Concha Gutierrez
Bank : BCR – sucursala b-dul Timisoara, Sector 6, Bucuresti
IBAN EUR : RO98RNCB0077082139550001
COD SWIFT: RNCB ROBU
004/0723. 888. 459- telefonul mamei Moirei- Natacha Concha Gutierrez pentru orice alt fel de donatii.
De cugetat
Am primit asta pe mail. Mi-a placut. Versurile sunt scrise la intrarea în biserica de la Sadinca, jud. Sibiu, mica mânăstire condusă de părintele-călugăr David.
"Un lung tren ne pare viaţa.
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama,
Unde ne-am suit şi când.
Fericirile sunt halte,
Unde stăm cât un minut,
Până bine ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.
Iar durerile sunt staţii
Lungi, de nu se mai sfârşesc
Şi în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.
Arzători de nerăbdare,
Înainte tot privim,
Să ajungem mai degrabă
La vreo ţintă ce-o dorim.
Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe şi dureri,
Noi trăim hrăniţi de visuri
Şi-nsetaţi după plăceri.
Mulţi copii voioşi se urcă.
Câţi în drum n-am întâlnit,
Iar câte un bătrân coboară,
Trist şi frânt, sau istovit.
Vine-odată însă vremea,
Să ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?
Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună goarna VEŞNICIEI:
< Am trăit şi n-am ştiut > "
"Un lung tren ne pare viaţa.
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama,
Unde ne-am suit şi când.
Fericirile sunt halte,
Unde stăm cât un minut,
Până bine ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.
Iar durerile sunt staţii
Lungi, de nu se mai sfârşesc
Şi în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.
Arzători de nerăbdare,
Înainte tot privim,
Să ajungem mai degrabă
La vreo ţintă ce-o dorim.
Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe şi dureri,
Noi trăim hrăniţi de visuri
Şi-nsetaţi după plăceri.
Mulţi copii voioşi se urcă.
Câţi în drum n-am întâlnit,
Iar câte un bătrân coboară,
Trist şi frânt, sau istovit.
Vine-odată însă vremea,
Să ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?
Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună goarna VEŞNICIEI:
< Am trăit şi n-am ştiut > "
miercuri, 2 februarie 2011
Ce-am mai facut...
Pai...nimic interesant.
Imi tot propun sa scriu zilnic aici ca doar de-aia mi-am facut blog dar nu-mi prea iese ... fie din lipsa de timp, fie din lipsa de chef...
In primul si in primul rand ma enerveaza la culme iarna! Perioada asta de dupa Sf. Ion si pana la 1 martie mi se pare cea mai urata din an. Abia astept sa vina vara si promit ca atunci voi fi mai vesela si o compnie mai placuta decat acum.
So...sa o luam cu inceputul:
Pai, pe la inceputul lunii ianuarie a plecat sora-mea in Franta. Acum vorbim mai des decat cand locuia in acelasi oras cu mine. Din cate se pare o sa fiu matusica mai prin septembrie asa :)
Stefan a fost bolnav. Din nou bronsita. Acum e ok si sper sa si ramana asa. Face pipi si caca la olita: mare realizare!!! Inca n-am scapat de suzeta aia care ma dispera intr-un mare fel. Este la varsta la care scoate niste perle dementiale gen:
* "Mi-e dol de fetisa aia mica pe cale o cheama Iaina (Iarina). Nu mai pot de dolu' ei. Uite mami, acuma vine pansu' (plansul)"
* "Tunt nelvos. M-am enelvat lau. Bat toate lumele, tosi copiii aia lai cale au sticat topoganele"
* "Mami, tu ai pusa?" (Ii raspund ca nu, eu nu am puta pentru ca sunt fata) "Ba da, fetele au mai multa pusa decat baiesii!"
* "Nu veau duca Andei a coala. E peiculos. Acolo e mulsi oameni!" (Andrei este baietelul unei prietene si este in clasa a 3-a. Lui Stefan ii place foarte mult de el si ar vrea sa mergem in vizita in fiecare zi. Pentru ca i-am spus ca Andrei are de facut teme pentru la scoala, a hotarat ca Andrei nu trebuie sa mai mearga la scoala pentru ca acolo este periculos)
* Ma ia in brate si imi spune "Te ubec, fata!" sau "Te ubec mami! Se bine ai venit acasa! Mi-a fot atata de dol!" ... ma face din vorbe piticul asta :)
Din primavara vreau sa il dau la gradinita.Cred ca e musai. Se plictiseste rau acasa si e dornic de copii. In plus, e din ce in ce mai rasfatat si mai obraznic. Sper ca gradinita sa rezolve macar o parte din aceste probleme. O sa vorbesc si despre asta mai pe larg, intr-un alt post.
Am avut ceva momente neplacute in plan sentimental...au mai trecut... cred ca o sa vorbesc alta data despre asta.
La serviciu e nasol de tot in ultima vreme. Toata lumea are nervii intinsi la maximum. Sper sa treaca repede si sa se rezolve totul cu bine.
Mi-am facut testul Papanicolau care nu a iesit tocmai bine. Joia viitoare merg la Bucuresti si sper sa vin cu vesti bune.
Cam atat deocamdata. Va sarut!
Imi tot propun sa scriu zilnic aici ca doar de-aia mi-am facut blog dar nu-mi prea iese ... fie din lipsa de timp, fie din lipsa de chef...
In primul si in primul rand ma enerveaza la culme iarna! Perioada asta de dupa Sf. Ion si pana la 1 martie mi se pare cea mai urata din an. Abia astept sa vina vara si promit ca atunci voi fi mai vesela si o compnie mai placuta decat acum.
So...sa o luam cu inceputul:
Pai, pe la inceputul lunii ianuarie a plecat sora-mea in Franta. Acum vorbim mai des decat cand locuia in acelasi oras cu mine. Din cate se pare o sa fiu matusica mai prin septembrie asa :)
Stefan a fost bolnav. Din nou bronsita. Acum e ok si sper sa si ramana asa. Face pipi si caca la olita: mare realizare!!! Inca n-am scapat de suzeta aia care ma dispera intr-un mare fel. Este la varsta la care scoate niste perle dementiale gen:
* "Mi-e dol de fetisa aia mica pe cale o cheama Iaina (Iarina). Nu mai pot de dolu' ei. Uite mami, acuma vine pansu' (plansul)"
* "Tunt nelvos. M-am enelvat lau. Bat toate lumele, tosi copiii aia lai cale au sticat topoganele"
* "Mami, tu ai pusa?" (Ii raspund ca nu, eu nu am puta pentru ca sunt fata) "Ba da, fetele au mai multa pusa decat baiesii!"
* "Nu veau duca Andei a coala. E peiculos. Acolo e mulsi oameni!" (Andrei este baietelul unei prietene si este in clasa a 3-a. Lui Stefan ii place foarte mult de el si ar vrea sa mergem in vizita in fiecare zi. Pentru ca i-am spus ca Andrei are de facut teme pentru la scoala, a hotarat ca Andrei nu trebuie sa mai mearga la scoala pentru ca acolo este periculos)
* Ma ia in brate si imi spune "Te ubec, fata!" sau "Te ubec mami! Se bine ai venit acasa! Mi-a fot atata de dol!" ... ma face din vorbe piticul asta :)
Din primavara vreau sa il dau la gradinita.Cred ca e musai. Se plictiseste rau acasa si e dornic de copii. In plus, e din ce in ce mai rasfatat si mai obraznic. Sper ca gradinita sa rezolve macar o parte din aceste probleme. O sa vorbesc si despre asta mai pe larg, intr-un alt post.
Am avut ceva momente neplacute in plan sentimental...au mai trecut... cred ca o sa vorbesc alta data despre asta.
La serviciu e nasol de tot in ultima vreme. Toata lumea are nervii intinsi la maximum. Sper sa treaca repede si sa se rezolve totul cu bine.
Mi-am facut testul Papanicolau care nu a iesit tocmai bine. Joia viitoare merg la Bucuresti si sper sa vin cu vesti bune.
Cam atat deocamdata. Va sarut!
marți, 1 februarie 2011
That's me :)
Zodiac chinezesc - Capra
Capra reprezinta bunii samariteni ai zodiacului Chinezesc. Sunt persoane manierate care fac parte din categoria celor timizi. Fiind foarte sinceri, ce spun este luat drept o relatare sentimentala. Oamenii Capra sunt foarte milostivi, intelegatori la defectele celorlaltora si deloc ranchiunosi.
Caprelor le place sa-si stabileasca singure orele si nu tolereaza prea multa disciplina. De asemenea, sunt foarte ofensate cand sunt criticate. Nu pot munci sub presiune si trebuie sa fie lasate sa faca lucrurile la viteza lor. Caprele au nevoie de cineva care sa le disciplineze pentru a putea sa-si foloseasca talentele la capacitate maxima. De obicei, gasesc pe cineva de care sa aiba grija.
Norocul zambeste Caprei. Are parte de multe mosteniri. Chiar si in vremurile cele mai grele, Capra intotdeauna isi satisface nevoile de baza. Caprelor le iese ce-si doresc fara a fi nevoie de violenta. Au acea anduranta care te scoate din sarite. Pana la urma, te fac sa cedezi cu cererile lor. N-ai cum sa castigi!
Caprele niciodata nu spun direct ce le deranjeaza. Trebuie sa scoti informatia pe bucati. Cand nu mai merge nimic, tipa la ele si loveste lucrurile. S-ar putea sa fie impresionate si s-ar putea sa-ti zica ce au pe suflet; atunci, poti sa calmezi atmosfera. Caprele sunt persoane de familie. Niciodata nu uita ziua cuiva de nastere si este bine sa nu o uiti pe a sa! De asemenea, Capra isi face multe griji. Ii place sa aiba persoane care o incurajeaza si care ii spun ca totul va fi bine.
Caprele cheltuie prea mult si trebuie sa evite banii. Le este greu sa fie practici si adora viata luxoasa si usoara. Lucrurile urate deprima Capra. Uraste sa ii faca rau cuiva, mai ales celor iubiti. Mai degraba va ocoli un raspuns final in loc sa fie ferma. Dificultatile sunt o tema delicata la Capra. Sunt prea sensibile si exagereaza in reactii. Trebuie incurajate des!
Romanta face parte din natura Caprei. Luna, trandafirii, muzica lenta si lumina lumanarilor il va atinge pe cel din semnul Caprei la orice ora. Are tendinta sa creada ca tot ce zboara se mananca. De obicei, nu trebuie sa munceasca mult. Lucrurile bune vin de la sine. Au nevoie de spatii bine aerisite si bine luminate si exceleaza in zonele creative. Aprecierea talentelor sale o fac sa straluceasca si, cu incurajari, poate ajunge departe in viata.
Asta am luat-o de aici
Capra reprezinta bunii samariteni ai zodiacului Chinezesc. Sunt persoane manierate care fac parte din categoria celor timizi. Fiind foarte sinceri, ce spun este luat drept o relatare sentimentala. Oamenii Capra sunt foarte milostivi, intelegatori la defectele celorlaltora si deloc ranchiunosi.
Caprelor le place sa-si stabileasca singure orele si nu tolereaza prea multa disciplina. De asemenea, sunt foarte ofensate cand sunt criticate. Nu pot munci sub presiune si trebuie sa fie lasate sa faca lucrurile la viteza lor. Caprele au nevoie de cineva care sa le disciplineze pentru a putea sa-si foloseasca talentele la capacitate maxima. De obicei, gasesc pe cineva de care sa aiba grija.
Norocul zambeste Caprei. Are parte de multe mosteniri. Chiar si in vremurile cele mai grele, Capra intotdeauna isi satisface nevoile de baza. Caprelor le iese ce-si doresc fara a fi nevoie de violenta. Au acea anduranta care te scoate din sarite. Pana la urma, te fac sa cedezi cu cererile lor. N-ai cum sa castigi!
Caprele niciodata nu spun direct ce le deranjeaza. Trebuie sa scoti informatia pe bucati. Cand nu mai merge nimic, tipa la ele si loveste lucrurile. S-ar putea sa fie impresionate si s-ar putea sa-ti zica ce au pe suflet; atunci, poti sa calmezi atmosfera. Caprele sunt persoane de familie. Niciodata nu uita ziua cuiva de nastere si este bine sa nu o uiti pe a sa! De asemenea, Capra isi face multe griji. Ii place sa aiba persoane care o incurajeaza si care ii spun ca totul va fi bine.
Caprele cheltuie prea mult si trebuie sa evite banii. Le este greu sa fie practici si adora viata luxoasa si usoara. Lucrurile urate deprima Capra. Uraste sa ii faca rau cuiva, mai ales celor iubiti. Mai degraba va ocoli un raspuns final in loc sa fie ferma. Dificultatile sunt o tema delicata la Capra. Sunt prea sensibile si exagereaza in reactii. Trebuie incurajate des!
Romanta face parte din natura Caprei. Luna, trandafirii, muzica lenta si lumina lumanarilor il va atinge pe cel din semnul Caprei la orice ora. Are tendinta sa creada ca tot ce zboara se mananca. De obicei, nu trebuie sa munceasca mult. Lucrurile bune vin de la sine. Au nevoie de spatii bine aerisite si bine luminate si exceleaza in zonele creative. Aprecierea talentelor sale o fac sa straluceasca si, cu incurajari, poate ajunge departe in viata.
Asta am luat-o de aici
Abonați-vă la:
Postări (Atom)