Pe la sfarsitul lunii decembrie oamenii isi fac, de obicei, un bilant al anului care tocmai se incheie si o lista de dorinte/teluri pe care ar vrea sa le atinga in noul an.
Pe mine ma apuca ceva mai tarziu ... prin luna ianuarie asa.
Bilantul l-am facut cu putin inainte sa bata gongul care anunta venirea unui nou an, aici.
So...ce-mi doresc eu anul asta?
1. Sanatate, sanatate, sanatate. In primul rand pentru Stefan, apoi pentru noi si ai nostri.
2. Sa fac scoala de soferi si sa iau permisul. Aici e de povestit: de cand ma stiu mi-e o frica groaznica de masini. Stiti cosmarurile acelea care se repta la anumite intervale de timp? Cum sunt cele in care visezi ca esti in cadere libera si te trezesti transpirat chiar inainte sa atingi pamantul? Ei, asa visez eu ca sofez. Si brusc imi dau seama ca de fapt n-am permis, nu stiu sa conduc. God, uite politia! Daca ma opreste am imbulinat-o. Ah... am scapat. Nu m-a oprit! Dar totusi...nu stiu sa conduc. Cred ca trebuie sa schimb viteza. Cum se face asta? Aoleu vine o intersectie! Nu stiu sa opresc masina. Si pana sa fac accident in intersectia groazei ma trezesc cu inima batandu-mi nebuneste si transpirata pana la chiloti.
Ati inteles ideea - mi-e frica de mor. Dar m-am saturat sa fiu dependenta de sot sau de taxi. Si sper sa reusesc sa-mi adun curajul si macar sa fac scoala. Toata lumea zice ca de fapt e chiar simplu si ca e nevoie doar de exercitiu, ca de pe scaunul de sofer situatia e mult mai roz. Hope so!
3. Sa invat sa inot. Da ... poate asta e un moft dar m-am saturat ca de cate ori mergem la mare/piscina eu sa stau si sa ma uit cum se balacesc altii. Asa ca m-am gandit ca poate am ceva sanse sa invat cand il voi duce pe Stefan la vara la cursurile de inot. Incercarea moarte n-are...zic...
4. Sa am mai multa grija de mine, sa fiu si eu macar din cand in cand cea mai importanta persoana din viata mea. Mi-a luat ceva timp sa inteleg ca, in mare masura, de mine tine sa fiu ... hai sa nu zic fericita... ci multumita/impacata.
Sunt genul de om care nu poate sa iasa in oras 2-3 ore fara sa se gandeasca: oare ce face copilul? o fi bine? oare plange dupa mine? i-o fi dat sa manance? sigur s-a suparat soacra-mea ca am lasat-o iar baby-sitter. Si de aceea am ajuns sa prefer sa nu mai plec de acasa caci oricum imi transformam iesirea intr-un calvar.
Intr-o zi m-am desteptat si mi-am zis ca e bine sa ai bun simt dar daca il duci la extrem, deja se transforma in prostie.
Apoi, cand venea vorba sa imi cumpar ceva pentru mine, cautam ceva cat mai ieftin si comun. Nimic care sa ma scoata in evidenta si nimic prea scump (asta cred ca mi se trage de la educatia primita de acasa...am mai spus ca ma trag dintr-o familie cu posibilitati financiare modeste).
Asa ca iata-ma-s! Hotarata sa ma machiez in fiecare dimineata chiar daca nu m-am odihnit toata noaptea din cauza copilului, hotarata sa imi schimb stilul vestimentar si sa renunt la hainele mele comode si atat, sa fiu eleganta si sexy si mereu cu zambetul pe buze. O sa-l coste ceva bani pe barbatu-meu dar cred ca va privi cu ochi buni schimbarea.
In mare, cam asta imi doresc eu sa imi aduca anul acesta. Nu am scris nimic despre planul profesional pentru ca deocamdata nu stiu exact daca vreau sa continui cu ce fac in prezent sau sa imi indrept privirea catre noi orizonturi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu