Ce face omul cand n-are de lucru? Isi face!
Ce face o femeie de 32 de ani cand n-are de lucru? Navigheaza pe net, da peste un site care zice ca ii spune cum va arata peste 20 de ani, cauta 30 de minute o poza in care sa arate ceva mai bine, triseaza si alege o poza de acum 5 ani, da click pe adauga foto siiiii tanananam ... "trimiteti un mesaj cu textul hfhfgdgfffd la nr 12345 pt numai 0,05 euro"
Dilema feminina: sa trimita mesajul sau sa se abtina?
Mneaa, pentru 0,05 euro merita sa arunce o privire in viitor. Si in 5 secunde treaba-i rezolvata. Trimite mesajul, primeste instantaneu un cod, cu nerabdare tasteaza codul primit in campul special si ... un singur click o mai desparte de imaginea doamnei dragute ce spera ca va fi peste 20 de ani.
Click pe butonul stanga al mouse-ului si ... tanananam "ati achizitionat un cod din cele 2 necesare. Va rugam sa trimiteti un mesaj cu textul hfhfgdgfffd la nr 12345. Cost mesaj 2 x 3 euro". Mai bine afisau un banner mare cu "tzapa!" sau "felicitari! esti a tzashpea muiere proasta care n-are ce face!"
Mda... Nu stiu cum o sa arat peste dooj da ani dar sper din suflet sa nu mai scrie pe fruntea mea "asshole" cu litere de tipar ingrosate. Aaaa si ca sa ma dau in fapt pana la capat, mesajul ala a costat 3,05 euro si nu 0,05 cum m-au pacalit nenii aia rai.
******************
De 20 de minute incerc fara succes sa gasesc site-ul tzepar. Nu reusec acum si mi-e mult prea somn sa mai insist acum. Promit sa revin cand il am.
So.... http://you.rosimulare.com ... daca vreti sa folositi acest site, pregatiti-va portofelul :D
miercuri, 30 noiembrie 2011
duminică, 20 noiembrie 2011
In sfarsit putin bine
Azinoapte am dormit bine, in ciuda faptului ca buburuz tot mai are muci. Multi, foarte multi muci!! In ultimele doua nopti a dormit foarte prost din cauza ca nu putea respira si se trezea plangand.
So, dupa cum ziceam noaptea trecuta a fost o binecuvantare. A adormit neleganat si a dormit pana la 8:15 de dimineata. Asa ca azi sunt binedispusa.
In casa e cald si bine, copilul se uita linist la "Incredibili" pe HBO, curatenie am facut ieri. Hazbandu e plecat la tara, ceea ce in mod normal ma scoate din sarite. Daaarrr, avand in vedere ca dupa cearta de proportii de zilele trecute si-a mai bagat mintile in cap (pentru cat timp, ramane de vazut), nici macar asta nu m-a scos din starea de bine in care ma aflu.
Afara poti taia ceata cu cutitul, din cand in cand fulguie incet dar in casa e bine si e cald. Saptamana viitoare am programat shopping pentru cadouri. Bubutz deja si-a modificat lista pentru Mos Craciun de tzashpe ori dar intr-un final s-a hotarat ca vrea "lestop boscusa cu micofon" si "fabica de fucte". Cel mai important este ca in sfarsit vrea sa spuna o poezie pentru Mosul, declarand teatral ca il iubeste foarte mult. E prima poezie pe care catadicseste sa mi-o spuna. Mai stie si altele, sunt sigura! Dar cica n-are timp sa le spuna. Intr-o zi citea dintr-o carticica bisericeasca pe care a gasit-o pe la soacra-mea si a spus tot "Ingerasul". La gradi a invatat sa cante si Mos Craciun cu plete dalbe.
Cum ziceam, zi buna pentru mine pana acum. Nu-mi doresc decat sa am cat mai multe zile de-astea.
So, dupa cum ziceam noaptea trecuta a fost o binecuvantare. A adormit neleganat si a dormit pana la 8:15 de dimineata. Asa ca azi sunt binedispusa.
In casa e cald si bine, copilul se uita linist la "Incredibili" pe HBO, curatenie am facut ieri. Hazbandu e plecat la tara, ceea ce in mod normal ma scoate din sarite. Daaarrr, avand in vedere ca dupa cearta de proportii de zilele trecute si-a mai bagat mintile in cap (pentru cat timp, ramane de vazut), nici macar asta nu m-a scos din starea de bine in care ma aflu.
Afara poti taia ceata cu cutitul, din cand in cand fulguie incet dar in casa e bine si e cald. Saptamana viitoare am programat shopping pentru cadouri. Bubutz deja si-a modificat lista pentru Mos Craciun de tzashpe ori dar intr-un final s-a hotarat ca vrea "lestop boscusa cu micofon" si "fabica de fucte". Cel mai important este ca in sfarsit vrea sa spuna o poezie pentru Mosul, declarand teatral ca il iubeste foarte mult. E prima poezie pe care catadicseste sa mi-o spuna. Mai stie si altele, sunt sigura! Dar cica n-are timp sa le spuna. Intr-o zi citea dintr-o carticica bisericeasca pe care a gasit-o pe la soacra-mea si a spus tot "Ingerasul". La gradi a invatat sa cante si Mos Craciun cu plete dalbe.
Cum ziceam, zi buna pentru mine pana acum. Nu-mi doresc decat sa am cat mai multe zile de-astea.
joi, 17 noiembrie 2011
Promise Me
You light up another cigarette
And I pour the wine
It’s four o’clock in the morning
And it’s starting to get light
Now I’m right where I want to be
Losing track of time
But I wish that it was still last night
You look like you’re in another world
But I can read your mind
How can you be so far away
Lying by my side
When I go away
I’ll miss you
And I will be thinking of you
Every night and day just ...
Promise me you’ll wait for me
’cos I’ll be saving all my love for you
And I will be home soon
Promise me you’ll wait for me
I need to know you feel the same way too
And I’ll be home, I’ll be home soon
When I go away I’ll miss you
And I will be thinking of you
Every night and day just ...
Promise me you’ll wait for me
’cos I’ll be saving all my love for you
And I will be home soon
Promise me you’ll wait for me
I need to know you feel the same way too
And I’ll be home, I’ll be home soon
Promise me you’ll wait for me’cos
I’ll be saving all my love for you
And I will be home soon
Promise me you’ll wait for me
I need to know you feel the same way too
And I’ll be home, I’ll be home soon
sâmbătă, 12 noiembrie 2011
Trist, dar al dracului de adevarat!
Nu am prieteni. Iata un adevar dureros. Am cunostinte, persoane pe care le plac si care ma plac, oameni cu care pot sa am o conversatie placuta. Dar prieteni nu am.
Prieteniile adevarate se vad in timp. Prieteniile se cultiva. Ori eu am fost prea ocupata sa traiesc pentru si prin omul cu care am ales sa-mi traiesc viata. Si o vreme am simtit ca asa e bine, ca nu-mi trebuie mai mult. Dar iata ca dupa 6 ani de relatie plus 5 de casnicie, dupa 3 ani in care copilul a fost centrul universului meu, simt ca m-am abandonat pe mine si m-am pierdut undeva pe drum, in incercarea de a fi o sotie si o mama buna.
Hazbandu, in schimb, si-a vazut oarecum si de viata lui. Nu a renuntat la intalnirile cu baietii si iese in oras de cel putin 2 ori pe saptamana. Nu sta mult, nu sare calul cu bautura dar socializeaza, iese din rutina job-acasa-copil in care eu m-am afundat pana la gat.
Situatia in care ma regasesc acum mi se pare una injusta, desi mare parte din vina imi apartine. Pentru ca sunt o ciudata care nu poate sa se relaxeze stiind ca sunt rufe de spalat si de calcat, covoarele neaspirate, praf pe mobila, jucarii si haine aruncate peste tot. Pentru ca stiu ca daca eu ies, de copil se va ocupa soacra-mea, iar cand ajung acasa imi trece cheful de viata vazandu-i privirea tafnoasa.
Si ma trezesc ca il invidiez pentru tot ce poate face el si eu nu pot. Pentru ca poate sa se bucure de un pahar de vin in compania prietenilor fara sa il bantuie fantoma prafului neaspirat si cea a rufelor necalcate, pentru ca atunci cand vine acasa nu trebuie sa hraneasca puradelul, sa il imbaieze, sa se joace cu el si sa il adoarma, Pentru ca el nu este intrebat de soacra-sa unde a fost. Pentru ca nu intelege deloc ce e in sufletul meu.
Prieteniile adevarate se vad in timp. Prieteniile se cultiva. Ori eu am fost prea ocupata sa traiesc pentru si prin omul cu care am ales sa-mi traiesc viata. Si o vreme am simtit ca asa e bine, ca nu-mi trebuie mai mult. Dar iata ca dupa 6 ani de relatie plus 5 de casnicie, dupa 3 ani in care copilul a fost centrul universului meu, simt ca m-am abandonat pe mine si m-am pierdut undeva pe drum, in incercarea de a fi o sotie si o mama buna.
Hazbandu, in schimb, si-a vazut oarecum si de viata lui. Nu a renuntat la intalnirile cu baietii si iese in oras de cel putin 2 ori pe saptamana. Nu sta mult, nu sare calul cu bautura dar socializeaza, iese din rutina job-acasa-copil in care eu m-am afundat pana la gat.
Situatia in care ma regasesc acum mi se pare una injusta, desi mare parte din vina imi apartine. Pentru ca sunt o ciudata care nu poate sa se relaxeze stiind ca sunt rufe de spalat si de calcat, covoarele neaspirate, praf pe mobila, jucarii si haine aruncate peste tot. Pentru ca stiu ca daca eu ies, de copil se va ocupa soacra-mea, iar cand ajung acasa imi trece cheful de viata vazandu-i privirea tafnoasa.
Si ma trezesc ca il invidiez pentru tot ce poate face el si eu nu pot. Pentru ca poate sa se bucure de un pahar de vin in compania prietenilor fara sa il bantuie fantoma prafului neaspirat si cea a rufelor necalcate, pentru ca atunci cand vine acasa nu trebuie sa hraneasca puradelul, sa il imbaieze, sa se joace cu el si sa il adoarma, Pentru ca el nu este intrebat de soacra-sa unde a fost. Pentru ca nu intelege deloc ce e in sufletul meu.
vineri, 11 noiembrie 2011
A venit toamna
Toamna aia urata cu frig si ploaie, cu zile scurte si nopti lungi. Cand iti vine sa stai in casa la gura sobei, sa citesti carti bune si sa bei ceai aromat si fierbinte.
luni, 7 noiembrie 2011
Posta Romana
...sucks!!!!!!
Nu prea am avut de a face cu ei pana acum. Scrisori n-am mai trimis de o mie de ani, colete nici atat. De obicei folosesc o firma de curierat rapid, chiar si cand am de trimis documente spre diversi, in interes de serviciu.
Numai ca acum vreo doua saptamani am avut nevoie sa trimit niste hartii destul de importante si imi trebuia neaparat confirmare de primire, asa ca am trimis plicurile prin "senzationala" Posta Romana.
Ni s-a comunicat ca in cateva zile plicurile vor ajunge la destinatie, iar confirmarea de primire va ajunge la sediul nostru in maximum o saptamana.
Au trecut doua. La mine nu a ajuns nicio confirmare de primire. Maine trebuie sa merg sa fac sapaturi pentru a deslusi enigma disparitiei micutelor caronase buclucase.
O alta intamplare "minunata" a fost acum vreo saptamana cand merg sa intreb daca pot trimite un colet in Franta, care sa contina medicamente ce se elibereaza fara prescriptie medicala si ceaiuri. Sora-mea a nascut si vroia ceva pentru colici si niste ceaiuri pentru ea. Imi spune tanti de acolo ca pot sa pun ce vreau eu in colet ca ei nu ma controleaza si eu oricum ma duc cu cutia gata impachetata.
Mai intreb o data, spunandu-i ca prin posta Atlasib, de exemplu, nu pot trimite si ca din cate stiu eu sunt restrictii la vama in ceea ce priveste medicamentele.
Sunt asigurata ca nu voi intampina probleme, asa ca purced la shopping de medicamente si ceaiuri ca sa ii trimit sora-mii cat mai repede. Cheltui cam 500 de lei (ca doar daca nu e restrictie, sa fie de toate) si ma bucur ca broasca la inundatii la gandul ca voi deveni eroul familiei datorita rezolvarii acestei spinoase probleme,.
Ma duc peste doua zile, acolo alta tanti. Completez formularul, scriu continutul cutiei - "medicamente si ceaiuri" si ii inmanez triumfatoare cutia.
Mi se raspunde pe un ton sictirit, insotit de nelipsita mutra acra: nu aveti voie medicamente.
Pai cum doamna? Acum doua zile aveam voie si acum nu mai am? Colega dumneavoastra lucreaza dupa alte reguli? Sau cum?
Aaaa pai sa vedeti, zice mutra acra incercand sa schimbe tonul, ca puteti sa trimiteti dar nu scrieti ca inauntru sunt medicamente ca n-am eu voie sa primesc coletul.
Ok. Nu scriu ce contine. Dar in cazul in care la vama se scaneaza coletul si nu se trimite, ce se intampla mai departe? Il primesc retur sau cum?
Raspunsul soc a venit prompt: nu stiu ce sa va spun. Nu am mai avut cazuri din-astea.
Pai duduie draga, io mi-am cheltuit jumatate din salariu ca sa cumpar medicamente, dupa ce voi m-ati indus in eroare cu informatia eronata cum ca POT trimite un colet cu astfel de continut. Si acum nu imi poti spune nici macar daca, in cazul nefericit in care este oprit la vama, mi-l trimiteti inapoi?
Mda... serviciile Postei Romane lasa mult de dorit. Sau poate este doar vina functionarilor de acolo. Cert este ca, in afara de jumatate din salariu mi-am mai lasat la Posta Romana si cativa neuroni asasinati fara mila de tantiile care vin la serviciu ca sa aiba unde pleca de acasa.
Nu prea am avut de a face cu ei pana acum. Scrisori n-am mai trimis de o mie de ani, colete nici atat. De obicei folosesc o firma de curierat rapid, chiar si cand am de trimis documente spre diversi, in interes de serviciu.
Numai ca acum vreo doua saptamani am avut nevoie sa trimit niste hartii destul de importante si imi trebuia neaparat confirmare de primire, asa ca am trimis plicurile prin "senzationala" Posta Romana.
Ni s-a comunicat ca in cateva zile plicurile vor ajunge la destinatie, iar confirmarea de primire va ajunge la sediul nostru in maximum o saptamana.
Au trecut doua. La mine nu a ajuns nicio confirmare de primire. Maine trebuie sa merg sa fac sapaturi pentru a deslusi enigma disparitiei micutelor caronase buclucase.
O alta intamplare "minunata" a fost acum vreo saptamana cand merg sa intreb daca pot trimite un colet in Franta, care sa contina medicamente ce se elibereaza fara prescriptie medicala si ceaiuri. Sora-mea a nascut si vroia ceva pentru colici si niste ceaiuri pentru ea. Imi spune tanti de acolo ca pot sa pun ce vreau eu in colet ca ei nu ma controleaza si eu oricum ma duc cu cutia gata impachetata.
Mai intreb o data, spunandu-i ca prin posta Atlasib, de exemplu, nu pot trimite si ca din cate stiu eu sunt restrictii la vama in ceea ce priveste medicamentele.
Sunt asigurata ca nu voi intampina probleme, asa ca purced la shopping de medicamente si ceaiuri ca sa ii trimit sora-mii cat mai repede. Cheltui cam 500 de lei (ca doar daca nu e restrictie, sa fie de toate) si ma bucur ca broasca la inundatii la gandul ca voi deveni eroul familiei datorita rezolvarii acestei spinoase probleme,.
Ma duc peste doua zile, acolo alta tanti. Completez formularul, scriu continutul cutiei - "medicamente si ceaiuri" si ii inmanez triumfatoare cutia.
Mi se raspunde pe un ton sictirit, insotit de nelipsita mutra acra: nu aveti voie medicamente.
Pai cum doamna? Acum doua zile aveam voie si acum nu mai am? Colega dumneavoastra lucreaza dupa alte reguli? Sau cum?
Aaaa pai sa vedeti, zice mutra acra incercand sa schimbe tonul, ca puteti sa trimiteti dar nu scrieti ca inauntru sunt medicamente ca n-am eu voie sa primesc coletul.
Ok. Nu scriu ce contine. Dar in cazul in care la vama se scaneaza coletul si nu se trimite, ce se intampla mai departe? Il primesc retur sau cum?
Raspunsul soc a venit prompt: nu stiu ce sa va spun. Nu am mai avut cazuri din-astea.
Pai duduie draga, io mi-am cheltuit jumatate din salariu ca sa cumpar medicamente, dupa ce voi m-ati indus in eroare cu informatia eronata cum ca POT trimite un colet cu astfel de continut. Si acum nu imi poti spune nici macar daca, in cazul nefericit in care este oprit la vama, mi-l trimiteti inapoi?
Mda... serviciile Postei Romane lasa mult de dorit. Sau poate este doar vina functionarilor de acolo. Cert este ca, in afara de jumatate din salariu mi-am mai lasat la Posta Romana si cativa neuroni asasinati fara mila de tantiile care vin la serviciu ca sa aiba unde pleca de acasa.
vineri, 4 noiembrie 2011
Statistici
Eu sunt cam varza in ceea ce priveste blogul asta... habar nu prea am sa il folosesc...
Ma uitam curioasa pe la tabloul de bord si am gasit ceva cu statistici. Am fost "accesata" de 53 de ori din România, din Brazilia de 6 ori, din Statele Unite ale Americii de 3 ori, din Republica Moldova de 2, din Franța o data, din Irlanda o data si din Italia o data.
Si eu care credeam ca Amyra este singura persoana care trece pe aici.
Ma uitam curioasa pe la tabloul de bord si am gasit ceva cu statistici. Am fost "accesata" de 53 de ori din România, din Brazilia de 6 ori, din Statele Unite ale Americii de 3 ori, din Republica Moldova de 2, din Franța o data, din Irlanda o data si din Italia o data.
Si eu care credeam ca Amyra este singura persoana care trece pe aici.
Depresia de vineri
Imi doresc din tot sufletul meu sa ma duc acasa cu bucurie. Sa simt ca aia e casa mea, in care sa fac ce vreau cand vreau. Sa imi cumpar ce vreau fara sa ma controleze cineva in sacosa in secunda doi dupa ce am intrat pe usa. Sa spal vasele daca si cand am chef, sa nu ma fute nimeni la icre cand am chef sa gatesc.
Sa nu imi atraga nimeni atentia ca n-am udat florile pe terasa si ca nu ma intereseaza de ele (flori care by the way, nu sunt florile MELE), sa nu gasesc pantofii facuti gramada in hol cu specificatia clara sa ii duc "sus la mine", sa nu se enerveze nimeni ca geanta de serviciu a lu' hazbandu sta pe canapea, sa nu ma traga nimeni la raspundere de ce gatesc in oala cutare si de ce nu pun capacul cutare.
Oare chiar cer prea mult? Cer prea mult daca imi place ca in bucatarie sa fie ordine, sa nu intre pisica si cainele care lasa tone de par peste tot si imprastie mancarea pe unde nici cu gandul nu gandesti.
Cer prea mult daca vreau sa imi pot decora casa de Craciun asa cum vreau eu fara sa se uite nimeni cu un ochi critic la mine si sa imi spuna "ce-s prostiile astea"... Daca de sarbatori imi doresc sa gatesc ce vreau? Daca imi doresc sa nu mai aud certuri si priviri urate ca indraznesc sa imi vizitez parintii?
Sunt absurda daca simt ca o iau razna cand vad cum copilul meu este indesat cu toate cacaturile de sucuri, caramele, bombonele, prajiturele si alte ...ele, in timp ce merele de la mama din gradina se strica in fructiera? Sunt deplasata daca prefer sa ii fac copilului un piure din cartofi adevarati si nu din rahatul din plic? Daca ma ia cu vertij cand aud ca a mancat cremvursti, carnati, hamburgari congelati etc?
Mai am sa fiu trasa la raspundere ca mi-o trag prea des sau prea rar cu barbatu'.
Pot sa zic aici ca-mi bag pula in ea de viata traita in comun cu socrii? Si ca nu le mai suport mutrele acre? Se egzista divort pe motiv de incompatibilitate cu socrii?
Sa nu imi atraga nimeni atentia ca n-am udat florile pe terasa si ca nu ma intereseaza de ele (flori care by the way, nu sunt florile MELE), sa nu gasesc pantofii facuti gramada in hol cu specificatia clara sa ii duc "sus la mine", sa nu se enerveze nimeni ca geanta de serviciu a lu' hazbandu sta pe canapea, sa nu ma traga nimeni la raspundere de ce gatesc in oala cutare si de ce nu pun capacul cutare.
Oare chiar cer prea mult? Cer prea mult daca imi place ca in bucatarie sa fie ordine, sa nu intre pisica si cainele care lasa tone de par peste tot si imprastie mancarea pe unde nici cu gandul nu gandesti.
Cer prea mult daca vreau sa imi pot decora casa de Craciun asa cum vreau eu fara sa se uite nimeni cu un ochi critic la mine si sa imi spuna "ce-s prostiile astea"... Daca de sarbatori imi doresc sa gatesc ce vreau? Daca imi doresc sa nu mai aud certuri si priviri urate ca indraznesc sa imi vizitez parintii?
Sunt absurda daca simt ca o iau razna cand vad cum copilul meu este indesat cu toate cacaturile de sucuri, caramele, bombonele, prajiturele si alte ...ele, in timp ce merele de la mama din gradina se strica in fructiera? Sunt deplasata daca prefer sa ii fac copilului un piure din cartofi adevarati si nu din rahatul din plic? Daca ma ia cu vertij cand aud ca a mancat cremvursti, carnati, hamburgari congelati etc?
Mai am sa fiu trasa la raspundere ca mi-o trag prea des sau prea rar cu barbatu'.
Pot sa zic aici ca-mi bag pula in ea de viata traita in comun cu socrii? Si ca nu le mai suport mutrele acre? Se egzista divort pe motiv de incompatibilitate cu socrii?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)