Imi doresc din tot sufletul meu sa ma duc acasa cu bucurie. Sa simt ca aia e casa mea, in care sa fac ce vreau cand vreau. Sa imi cumpar ce vreau fara sa ma controleze cineva in sacosa in secunda doi dupa ce am intrat pe usa. Sa spal vasele daca si cand am chef, sa nu ma fute nimeni la icre cand am chef sa gatesc.
Sa nu imi atraga nimeni atentia ca n-am udat florile pe terasa si ca nu ma intereseaza de ele (flori care by the way, nu sunt florile MELE), sa nu gasesc pantofii facuti gramada in hol cu specificatia clara sa ii duc "sus la mine", sa nu se enerveze nimeni ca geanta de serviciu a lu' hazbandu sta pe canapea, sa nu ma traga nimeni la raspundere de ce gatesc in oala cutare si de ce nu pun capacul cutare.
Oare chiar cer prea mult? Cer prea mult daca imi place ca in bucatarie sa fie ordine, sa nu intre pisica si cainele care lasa tone de par peste tot si imprastie mancarea pe unde nici cu gandul nu gandesti.
Cer prea mult daca vreau sa imi pot decora casa de Craciun asa cum vreau eu fara sa se uite nimeni cu un ochi critic la mine si sa imi spuna "ce-s prostiile astea"... Daca de sarbatori imi doresc sa gatesc ce vreau? Daca imi doresc sa nu mai aud certuri si priviri urate ca indraznesc sa imi vizitez parintii?
Sunt absurda daca simt ca o iau razna cand vad cum copilul meu este indesat cu toate cacaturile de sucuri, caramele, bombonele, prajiturele si alte ...ele, in timp ce merele de la mama din gradina se strica in fructiera? Sunt deplasata daca prefer sa ii fac copilului un piure din cartofi adevarati si nu din rahatul din plic? Daca ma ia cu vertij cand aud ca a mancat cremvursti, carnati, hamburgari congelati etc?
Mai am sa fiu trasa la raspundere ca mi-o trag prea des sau prea rar cu barbatu'.
Pot sa zic aici ca-mi bag pula in ea de viata traita in comun cu socrii? Si ca nu le mai suport mutrele acre? Se egzista divort pe motiv de incompatibilitate cu socrii?
hahahaha, da de ce nu le spui franc in fata ce ai de zis?Pai astia te omoara cu porcariile lor.Zi-le clar ca e copilul tau si ori il cresc cum spui tu , ori la revedere! Macar te-ai descarcat aici :-))
RăspundețiȘtergerePaaaiii le-am zis! De mai multe ori. Numai ca am impresia ca zicala lor preferata e "cainii latra, ursu merge" (sau cum era)
RăspundețiȘtergereAdik, mai pe romaneste, ii doare fix la basca de ce spun eu. Cel mai naspa e ca nu ma sustine nici dragul meu sot. Singurul lucru care mi-a ramas de incercat e facutul bagajelor si plecatul din casa asta cu tot cu copil. Probabil ca fara sot..
Eu nu cred ca asta ar fi o solutie ok pentru voi, micutul tau are nevoie de tata si tu ai nevoie de sot.Nu ai nevoie musai de socrii, poti pleca din casa dar numai cu sotul tau si cu copilul.Pe sotul tau trebuie sa-l faci sa inteleaga ca acum familia lui sunteti tu si copilul si nu mami si tati.Parintii se iubesc, se respecta, se ajuta dar cu limite si din partea lor.pup si nu lua decizii la nervi !
RăspundețiȘtergereeu sunt trecuta prin asta. la mine solutia extrema a fost cea cu facutul bagajelor si plecatul cu copilul de mana. de iesit a iesit mai bine decat daca ramaneam acolo, asta-i clar, dar depinde de multi factori, asa ca mai bine mai incearca sa vorbesti cu huzbandul.
RăspundețiȘtergere