Despre doctori...

... numa' de bine! Dar eu mi-am promis solemn sa am de-a face cat mai putin cu ei.
Pana acum nemultumirile mele legate de doctori se intindeau in sfera pediatriei.
Dar iata ca a sosit momentul sa ma vad si eu cu unul.
Incep cu inceputul si merg aici in orasul de bastina sa fac un control, intrucat de ceva zile nu ma simteam chiar bine. Ca sa intelegeti despre ce aberez ... este vorba de un control ginecologic.
So, cum spuneam, merg in orasul de bastina la o "dotolitza". Foaarte amabila mai ales dupa ce fac programare dar trebuie totusi sa astept mai bine de jumatate de ora. Eu la chestiile astea sunt ciufuta rau. Daca vin la cabinetul tau si iti platesc consultatia la un pret stabilit de tine (intotdeauna mare...cum altfel?) si am bunul simt sa fiu chiar cu 10 minute mai devreme decat am programare, atunci am pretentia sa ma respecti pe mine si timpul meu liber si sa nu ma tii la usa ca sa intre o pustoaica pe care a durut-o la palarie ca a intarziat o ora si ceva.
Ma rog... asta a fost de incalzire. Intru si ma consulta, imi face si ecograf, imi pune si diagnostic, imi scrie si reteta. Multumesc, la revedere!
Merg la farmacie, imi iau o plasa de medicamente, las vreo 2 milioane acolo si in drum spre casa, indoita oarecum de diagnostic, imi propun sa fac totusi un papanicolau (ca tot era vremea sa il fac) si un examen de secretii (suna naspa da asa se numeste...sper ca pudicii sa nu se oripileze).
Zis si facut, a doua zi merg la Synevo, rezolv repede cu ce imi propusesem si astept rezultatele. Care rezultatele nu intarzie sa apara. Numa ca intre timp a trebuit sa incep tratamentul prescris de "dotolitza" ca era musai sa incep intr-o anumita zi din luna.
Si cum va spuneam, dragii babii, primul a venit rezultatul la examenul de secretii...Suspans, emotii... fuck!! cica n-am ce mi-a zis doamna doctor! Ha ha sa mori de ras, nu alta! Pai si eu de ce pana mea iau tratament pentru ceva ce n-am?!?
De fraiera ce sunt. Acum ce fac? Dilema profunda! Hai sa fac macar 5 zile de tratament din alea 10 ca luam si antibiotic si...
Intr-o zi cu soare vine si rezultatul la papanicolau. Ma asteptam sa scrie negativ si atat. Ca intotdeauna. Dar din pacate, nu a fost asa. Cum nu ma pricep la interpretat analize dar vad ca mi se recomanda tratament si repetarea testului imediat dupa tratament si inca repetarea testului la 6 luni de la tratament, zic ca nu e chiar foarte bine.
Prima reactie a fost sa ma sperii cam tare. Dar ca orice om de bun simt care se gandeste ca cel mai in masura sa ma sperie sau sa ma linisteasca este un medic, ma programez la o clinica privata din Bucuresti (unde de altfel am si nascut), la un profesor doctor de la care aveam asteptari foarte mari.
Ajung plina de speranta la control. Intru la domnul doctor si ii povestesc pe scurt ce am insirat mai sus. Ii spun in plus ca simptomele pe care le aveam s-au amelioarat intr-o oarecare masura dar nu au disparut si ca eu nu am mai luat restul de medicamente pe care mi le-a prescris, intrucat diagnosticul nu s-a confirmat.
Se uita peste papanicolau si imi spune pe un ton neutru:
- aaa nu este chiar de speriat. Eu propun sa mai faceti un examen de secretie, aici la noi. Ca se pare ca aveti ceva rezistent la tratament.
- stiti domnul doctor, indraznesc eu sa zic, sunt din Pitesti, nu mi-e chiar la indemana sa vin. Pe analizele pe care vi le-am adus, nu puteti sa imi spuneti nimic?
- pai eu totusi insist sa mai faceti examenul o data si puteti sa luati rezultatul de pe internet
- stiu asta, domnul doctor, dar tot trebuie sa vin sa imi spuneti ce mi-a iesit acolo...ca eu nu ma pricep.
- haideti sa va consult sa vad si ce e acolo...

Ma dezbrac, ma urc pe instrumentul de tortura, vine si se uita...
-aa da doamna...eu va recomand sa faceti totusi examenul...dar doar daca vreti, eu nu va oblig...
- pai cum ziceti dom' doctor...
- pai asa zic dar nu va oblig....
Ca sa intelegeti penibilitatea situatiei, eu stateam cracacita pe masa, cu neste ustensile infipte si asistenta cu betisorul cu care ar fi luat proba doar daca eu eram de acord, desigur, ca nu ma obliga nimeni...ati inteles ideea.
Pana la urma, in speranta ca voi scapa de situatia penibila si cam sictirita de acest consult accept sa ia proba si totul se termina brusc. Adica mi se pune un biletel in mana, sunt rugata sa platesc la receptie si sa duc fisa inapoi la cabinet.
- pai dom' doctor si totusi...cum procedam cu rezultatul?
- doamna, daca va iese ceva, luati ce v-a mai prescris doamna doctor (asta de fusei prima oara la ea) si nu ati mai luat, iar daca nu va iese nimic, nu mai luati nimic. Hai pa! ca n-am chef de tine! (asta n-a zis-o cu voce tare dar sunt sigura ca a gandit-o).
Ies, platesc vreo 3 milioane, ma intorc cu fisa (care imi este luata din mana de asistenta prin usa intredeschisa)si gata!
Am plecat bou si m-am intors vaca. Imi venea sa plang de ciuda ca n-am avut tupeu si n-am fost mai hotarata. Mai intelegeam daca el imi spunea din prima, clar si raspicat, ca in situatia mea asta TREBUIE sa fac si punct. Dar targuiala asta, ca la piata, "daca vreti, nu va oblig..." m-a terminat psihic. Si faza cu "nu e de speriat" la fel...
Pai nu e de speriat, da' e de bucurat? sau cum?
Atat de mari asteptari am avut de la acest doctor incat atunci cand am vazut in ce fel pune problema, m-am blocat!
Oare sunt eu asa de dusa cu pluta? Cer prea mult daca vreau sa simt ca doctorului la care ma duc ii pasa? Cer prea mult daca vreau ca atunci cand platesc atatia bani, consultatia sa dureze mai mult de 10 minute? Ca da - atat a durat. Sotul meu, care ma astepta la usa, cand a vazut ce repede am iesit a crezut ca am cancer in ultima faza si m-a dat afara ca n-are ce sa-mi mai faca.
Penibil m-am simtit. Acum astept sa imi vina rezultatul si sper sa il confirme pe cel de la Synevo si anume ca nu am nimic.