Imi place sa dorm! De cand ma stiu am fost o "dormicioasa".
Mi-aduc aminte, copil fiind, ca dormeam pana la 10 dimineata. Cand a trebuit sa merg la gradinita si la scoala, cel mai greu mi se parea sa ma trezesc dimineata.
Fericire maxima cand invatam dupa-amiaza. Si preferam sa imi fac mare parte din teme seara, cand veneam de la scoala, ca sa ma pot trezi tarziu a doua zi. Din pacate, nu am invatat decat vreo 2-3 ani dupa-amiaza.
A venit liceul si aveam dimineti cand plangeam efectiv dimineata si ii spuneam mamei ca eu nu ma duc la scoala ca imi vine rau de somn.
Daca mergeam la discoteca (pe vremea mea nu se numea club) si stateam pana la 12 sau 1 noaptea, a doua zi dormeam pana la 12 cel putin.
Ce-i cu postul asta despre somn? Pai sa va explic: de 2 ani si jumatate nu am mai dormit 8 ore legate. Va imaginati ce inseamna asta pentru mine? NEFERICIRE!!
Probabil ca sa ma pedepseasca pentru leneveala mea de-o viata, Dumnezeu mi-a daruit un copil frumos, destept, dulce, sanatos dar ...foarte agitat. Ziua este intr-o continua miscare. El nu stie sa mearga. Doar sa fuga. Iar noaptea...ohhh Doamne! Noaptea se fataie, se trezeste, cere lapte, cere suzeta, i se nazare ca vrea sa se joace...
Il iubesc nebuneste, as face orice pentru el si sunt extrem de recunoscatoare ca este sanatos. Dar Doamne ce n-as da sa fie putin mai linistit noaptea.
Visez (cu ochii deschisi, desigur, pentru ca noaptea nu dorm atat cat sa apuc sa si visez) sa vina vremea in care o sa ma odihnesc noaptea. Daca ma intreaba cineva ce imi doresc, raspunsul este invariabil: sa dorm.
Am ajuns intr-un stadiu de oboseala care ma afecteaza din toate punctele de vedere: fizic (sunt varza, imi cade parul, am cearcane si o stare generala de lesin continuu), profesional (la seviciu nu mai sunt atenta, nu mai pot stoca si procesa informatiile asa cum tebuie), intim (daca prind 30 de minute libere, prefer sa dorm decat sa le petrec cu sotul meu - ceea ce ne afecteaza ingrozitor relatia de cuplu).
Deocamdata nu stiu cum o sa procedez dar sunt constienta ca trebuie sa fac ceva sa rezolv situatia.
Urati-mi succes!
Iti urez succes asa cum iti doresti si te compatimesc sincer pentru ceea ce traiesti.Eu am avut parte de-un copil la fel de dormicios ca si mine, dar vai! daca al doilea va semana cu sotul meu care e un nedormicios?O sa innebunim si eu si Ayan, cu siguranta! Dar nu de noi e vorba aici, ci de tine...Vor veni si vremuri mai linistite cu siguranta.Daca il obosesti tare in timpul zilei nu doarme linistit noaptea?Zic si eu ca poate ar fi o solutie sa aiba mai putin somn ziua si poate asa se mai calmeaza noaptea?!O imbratisare calda!
RăspundețiȘtergereOf, Amiruta draga, iti doresc ca bebe 2 sa fie o fetita la fel de frumoasa ca Ayan si la fel de dormicioasa. Cred ca si Stefan seamana cu sotul meu.
RăspundețiȘtergereAm incercat aproape tot ce se poate, inclusiv faza cu obositul pe timpul zilei. E mai rau! Cu cat e mai agitat ziua si oboseste mai tare, cu atat se zvarcoleste mai tare. Acum ca e bolnav nu iti povestesc ce chin. Am reusit sa dorm si eu de la 5 la 6:30 de dimineata. Sunt zombi acum :D