Tot citind pe blogul Printesei despre sarcina, gravide, nastere, opinii despre cum si unde e cel mai bine sa nasti, mi-am dat seama ca nu am scris niciodata si nici nu am povestit despre experienta mea. Adica da, cand eram insarcinata vizitam cu regularitate un forum al mamicilor si vorbeam zilnic despre cat de mare e burta, ce mai mancam, cum o sa-l cheme pe prunc, ce ecografii mai facem, cu ce doctor nastem si ... subiectele pe aceasta tema erau inepuizabile.
Dar sa scriu asa cu introducere, cuprins si incheiere despre povestea mea "cu burta", nu. Asa ca, daca tot mi s-au improspatat toate amintirile, hai sa zic si eu cum am devenit mama.
Eram casatoriti de vreo 6 luni si impreuna de vreo 7 ani. Si intr-o buna zi, sotul meu ma anunta ca el vrea un copil si ca musai sa ne apucam de treaba. Si eu imi doream insa ma gandeam ca e timp, care-i graba? Dar nu am zis nu. Ne-am facut analizele amandoi si dupa ce am constatat ca n-avem vreo boala care sa ne impiedice sa procream, ne-am apucat de "treaba" serios si cu simt de raspundere :)
Dupa prima luna in care "munca" asidua nu a dat niciun rezultat mi-a spus ca un copil care tocmai facuse o nazbatie: "n-a fost vina mea!" :)
Am incercat in continuare inca vreo doua luni dar fara succes. Intre timp am reusit sa ne certam destul de urat din cauza locuitului cu socrii ( asta-i alta poveste) si eu am hotarat ca in conditiile date refuz sa aduc pe lume un copil. Asa ca i-am comunicat sec ca oricat l-as iubi, nu stiu cat voi rezista in casatoria cu atas (parintii lui) si ca probabil la un moment dat o sa plec din casa lor.
Intr-un final mi-a promis ca ne mutam si am inceput sa cautam apartament. La inceput de septembrie, dupa ce aniversasem un an de la casatorie, am plecat in concediu in Creta. Primele cateva zile au fost de vis! Intr-o seara, cand ne plimbam pe malul marii, mi-a spus ca el nu vrea sa se mute din casa parintilor pentru ca le-ar pricinui o mare suparare si nu vrea asta. In noaptea aceea am asteptat sa adoarma, m-am inchis in baie si am plans cum nu mai plansesem vreodata in viata mea. M-a durut atat de tare ca omul pe care il iubeam mai mult decat orice pe lume a decis ca mai bine ma dezamageste pe mine decat pe parintii lui, incat imi doream sa mor acolo pe podeaua rece din baie. Mi-am spus ca un copil n-are decat de suferit in ecuatia asta si i-am comunicat a doua zi ca mai bine renuntam la idee.
Dar Dumnezeu a avut alte planuri pentru noi. In dar de ziua mea, pe 7 septembrie 2007, prima zi petrecuta in Creta, ramasesem insarcinata.
Mi-am dat seama ca ceva e schimbat la mine cand ne-am intors din concediu si drumul spre casa, de la aeroport la Pitesti, a fost un chin datorita fumului de tigara care imi ridica stomacul in gat. Socrul meu fuma de zor in masina stiind ca, in mod obisnuit, n-aveam o problema cu asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu