Incepem sa comunicam

Băieţelul meu are 2 ani şi 2 luni. Nu prea a vorbit el dar de vreo două luni a început să repete ca papagalul. Stâlceşte cuvintele, desigur! Dar important este ca ne înţelegem.
Aseară am purtat primele conversaţii. Ca să redau puţin tabloul: seară, după băiţă, costumat in pampers si atât, încearcă să se incalţe singur.

Eu: unde pleci mami?
El: a ene
Eu: unde? la lemne? (la lemne zice emne)
El (nervos): nuuuuu!! a ENE!
Eu: la Ene? (Ene este nenea cu magazinul din colţ)
El: daaaaaaaa
Eu: ce cumperi mami de la Ene?
El: cadea (acadea)

Inainte de culcare:
Eu: iţi face mami lapte?
El: da...nu! zuzi!
Eu: o vrei pe suzi?
El: daaaaaaaaaaa
Eu: păi nu am vorbit noi ca suzi este pentru copii mici? Nu ar fi mai bine să o dam la un bebe care plânge?
El: nuuuuuuu
Eu: mami, esti tare urât cu suzi asta în guriţă. Daca îţi face mami un frăţior, îi dăm lui suzeta?
El: da... (după câteva secunde).. nu! mami, zuzi, buba, guă.
Eu: cui face mami suzeta bubă la gură?
El: bebe!
Eu: lui bebe?
El: da!!
Eu: şi ţie nu-ţi face suzi buba la gură?
El: nuuuuuuuuu!!!

New in business

Mi-am facut blog. Ca sa am unde sa-mi vars frustrarile. Si unde sa-mi strig bucuriile. Si unde sa ma plang. Si unde sa ma laud. Nu dati cu pietre, ok?
Daca nimeriti pe aici si va place, ramaneti. Daca nu - you are free to go!